PATRIA - DANIEL IANCU - BLOG OFICIAL

Scrisoarea unui vânător …către-un fraier din popor

2012-06-02T13:47:00.000-07:00

( click pe link please ...)

http://www.youtube.com/watch?v=jDkpVpnDrJY

.............o privire care parcă vrea sa zică......

Băi române-ascultă bine,

Sărăntocule fricos,

Poţi să latri mult şi bine

Că mă doare-n MS-DOS !

Cine să-mi ia MIE máu?

Cine crezi c-o să-ndrăznească?

Procurorii? DNA-u?

Never! N-au să reuşească !

Am tras sfori şi nu mi-e frică,

Cunosc tot, precum se ştie,

Râu...şi ram...şi rămurică...

Mi-s prieteni numai mie!

Căci, române gol la pungă,

Doar EU pot să vând ...şi basta!!!

N-am eu timp cât să-mi ajungă,

Să vând tot din ţara asta !

Dacă vreau la puşcărie,

Mă duc eu atunci când vreau !

Şi fac doar ce-mi place MIE,

Şi doar EU decid cât stau !

Stau să fac o poză - două,

Ca să vadă toţi din UE,

Că sunt cel mai tare-n ouă,

Şi nimeni ca mine nu e !

Eu să stau închis? Ce tare !!!

Mă şi umflă-un râs sinistru...

Şi ţi-aş pune o-ntrebare:

CINE E BĂ... PRIM MINISTRU ?

Ce, nu ştie tot poporul

Cine-s io? Zi !..de ce taci ?

Cine este vânatorul?

Cine-apasă pe trăgaci ?

Cine este Şef de puşcă?

De ce taci precum rahatu’ ?

Cine fuge? Cine muşcă?

Cine este băăă vânatu’???

Hai ca-mi pierd timpu’ cu tine...

Însă ţine minte-aşa :

MIE...O SĂ-MI FIE BINE !

Tu....mai du-te-n puşca mea !

PS: problema nu se pune dacă scapă de pedeapsă, ci cum, prin ce manevră va scăpa! Probabil va fi un "lob liftat" care îl va lăsa pe adevăratul "mare" Năstase cu gura căscată !

Doriţi un gazon impecabil?

2012-06-01T13:26:00.000-07:00

Aţi văzut probabil albumul foto pe care l-am postat pe FB cu fotografii din timpul facerii Puţului lui Doruţu. Gluma-i glumă, dar să ştiţi că treaba nu e deloc uşoară , chiar dacă pare. Am căutat informaţii pe internet despre cum se face un puţ de apă şi vreau să spun că nu m-am declarat deloc mulţumit de ce am găsit. Aşa că am pornit la drum mai mult “câine surd la vânatoare”. Acum însă am şi experienţa celui de-al doilea puţ săpat, mai complex şi mai adânc, aşadar pot să spun că sunt un om cu experienţa în domeniu ( în plus…mai fac şi altfel de foraje în timpul liber…pe mare, evident ), deci aş putea să îmbogăţesc puţin internetul cu ceva sfaturi, poze şi chiar ceva filme despre cum se face, ce nu trebuie făcut ca să iasa bine, şamd. Dar aş merge chiar mai departe şi aş întreba: dacă staţi la casă şi aveţi o palmă de pământ pe care o doriţi mereu verde şi frumoasă, dacă doriţi să vi se afunde tălpile dis-de-dimineaţă în iarbă pufoasă şi moale dar nu aveţi suficient timp să staţi să stropiţi aşa cum şi cât trebuie… nu v-ar interesa o instalaţie automată subterană care să facă treaba pentru voi ? Tot din proprie experienţa vă spun că este relativ uşor şi nu foarte scump de făcut. În orice caz, daca vă hotărâţi să faceţi una, nu mergeţi la tot felul de “firme specializate” că s-ar putea să luaţi ţeapă. Aşa cum era să iau eu ţeapă de la ROMSTAL….care plăteşte “ingineri” proiectanţi de instalaţii de stropit gazonul ca să vă convingă să cumparaţi o grămadă de componente de care de fapt nu aveţi nevoie. Aţi ghicit :), veniţi la echipa lui nenea Iancu şi vă scoateţi la cel puţin juma de preţ ! Şi vorbesc serios! Îl avem pe “know how”, pe cel mai bun instalator din sud-estul Romaniei şi nu în ultimul rând pe Neluţu “Escavator”, făcătorul de şanţuri. Deci ce mai vreţi? Bani să aveţi! Şi…să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu piesele de la ROMSTAL care de fapt sunt foarte bune calitativ şi au preţuri rezonabile. Trebuie doar luat ce este nevoie şi nimic mai mult.

OK, să o luăm pe rând. De ce avem nevoie mai întâi de toate? De o sursă de apa cu presiune suficientă. Presiunea de la reţeaua stradală, de cele mai multe ori este foarte mica şi debitul insuficient pentru a alimenta minim 3 aspersoare care să funcţioneze simultan. Căci aşa veţi avea nevoie, dupa cum se va vedea în articolul următor. Sursa de apă va fi deci un puţ care să ne asigure în primul rând un debit sufficient – aş zice pe undeva în jur de 4 metri cubi pe ora minim.

Să facem un mic calcul: să zicem că gazonul vostru de 150-200 de metri pătraţi papă cam 5 metri cubi de apă pe zi, de la reţeaua stradală. Pe timp de vară secetoasă veţi constata că se cam duc. Deci cam 150 de metri cubi pe lună. Înmulţit cu aproximativ 3.5 lei pe metru cub, ar da cam …525 RON…auch, doare ! Deci încă un motiv important să vă doriţi un puţ de apă. Curentul consumat de pompă pentru a extrage această cantitate, practic nu se pune.

Deci …

CUM SE SAPĂ-UN PUŢ DE APĂ ?

În exemplul următor este vorba despre un puţ săpat într-un teren aflat pe marginea unui lac cu apă dulce. Deci pânza freatică a fost găsită relativ repede. Am gasit o primă sursă de apă pe la vreo 5 metri adâncime , iar a doua şi cea pe care în final am captat-o, undeva între 8 si 13 metri adâncime. Adâncimea totală a puţului la final - 14 metri. Terenul forat – argilă (chiar am păstrat vreo 2 sacoşe de argilă pentru modelaj, pentru că am remarcat textura fină şi coloritul galben plăcut ).

Când decideţi să vă săpaţi puţul mult visat, faceţi mai întâi cercetare pe teren. În afară de cercetarea aceasta, reţineţi şi câteva sfaturi, că n-o fi foc:

1. Aflaţi dacă vecinii vostri au puţ în curte aproape de locul unde vreţi să săpaţi.

2. Dacă nu sunt din aceia care doresc să vă moară capra, cereti-le informaţii despre adâncimea totală a puţurilor lor, cam pe la ce adâncime au găsit apă…şi eventual cam ce debit de apă cred ei ca au obtinut.

3. Cereţile informaţii despre pompa folosită de fiecare şi ce anume fac cu ea. Dacă ei folosesc pompa doar pentru ca să ude cu un furtun grădina de legume, nu cumparaţi la fel ! Voi veţi avea nevoie de o pompă mult mai puternică.

4. Dacă nu obţineţi nimic de la ei dar totuşi vă treziţi cu ei la poartă după ce aţi terminat de săpat puţul, doar pentru ca să vă spună că nu aţi săpat suficient şi că nu o să aveţi apă destulă …că nici ei nu au…scoateţi-i afară din decor în şuturi şi adresaţi-le câteva urări de sănătate, cu muuulte beep-uri.

5. Căutaţi o echipă cu “bune referinţe” care să sape puţul, eventual tot prin intermediul vecinilor, şi asiguraţi-vă că într-adevar au mai săpat pe acolo şi ştiu ce fel de teren este, cam câta apă are izvorul…şi eventual să vă dea şi un preţ bun pentru execuţie. De regulă sunt mai multe echipe în zonă, deci ar trebui să meargă treaba cu concurenţa. Un preţ bun pentru săparea unui puţ de mica adâncime ca cel din filmuleţul de mai jos, cu o instalaţie improvizată, rudimentară dar eficientă, ar fi în jur de 100-110 RON cu materialele lor, adică ţeavă de plastic care se montează la final şi pietrişul de tip “mărgăritar”.

6. Atenţie: eu am fost obligat să folosesc pietriş cu granulaţie ceva mai mare din lipsă de “mărgăritar” şi nu prea e bine, dar puţul fiind de mică adâncime mă aştept ca să dureze ceva timp până la prima curăţire.

7. Valabil pentru orice tip de teren forat: este obigatoriu ca pietrişul să se introducă în puţ exact în zona de interes cu izvor bun, între peretele puţului şi ţeava de plastic care trebuie să prezinte în dreptul aceleiaşi zone, fante prin care apa să pătrundă în puţ, filtrată de pietriş. Iată un desen din care veţi întelege mai bine. Vă rog să daţi click pe el.

8. După realizarea forajului, ţeava de plastic se va introduce fiind prevăzută cu centrori din tablă subţire şi elastică, pentru ca pietrişul să se distribuie în exteriorul ei în zona de apă în strat uniform şi consistent. Ţeava trebuie astupată la capătul de jos. Meseriaşii vă vor spune că nu este nevoie de centrori dar vă recomand să le răspundeţi : “BA DA!”

9. După introducerea ţevii de plastic şi a pietrişului în partea de jos a puţului până deasupra zonei unde a început să se simtă izvorul principal, aveţi grijă ca meseriaşii să vă izoleze orice alt eventual izvor de la suprafaţă, care ar putea fi contaminat de la WC-urile de curte ale vecinilor doritori de capre moarte…în caz că au asemenea WC-uri. Adică să arunce vreo 2 saci de ciment amestecat cu nisip şi pietriş…şi apoi pământ până la suprafaţă. Atenţie: NU ARUNCAŢI ÎN PUŢ, ci în spaţiul dintre peretele puţului şi exteriorul ţevii de plastic (vezi desen ).

10. Sunteţi gata pentru instalarea pompei şi testarea puţului. Vă recomand o pompă de adâncime capabilă să pompeze cam 3 metri cubi la o presiune de maxim 6 bari cu aspiraţie de la minim 20 metri. Se gasesc la în jur de 600 RON.

Testarea puţului se face simplu: improvizaţi un plutitor dintr-o sticlă de Coca-Cola….nu ca asta e toxică…de apă minerală la un litru, goală şi cu dopul pus. De sticlă legaţi cu bandă adezivă tuburi din acelea de la instalaţiile electrice, din cele mai mici în diametru, conectate cu grijă unul cu celălalt, până realizaţi lungimea necesară. De exemplu dacă oglinda de apă din puţ este pe la 6 metri, faceţi vreo 9 metri de ţeavă tuberman: 6 m să intre în puţ si 3 m să rămână afară. Cu pompa introdusa deja în puţ ( eu în desen nu am mai reprezentat-o ), introduceţi acest plutitor improvizat pâna la apă. Daţi drumul la pompă cu refularea deschisă la maxim. Veţi vedea că iese multă apă dar cu presiune mică. E normal!. Dacă vreţi să măsuraţi debitul pompei nu aveţi decât să puneţi furtunul de refulare într-un butoi de 100 de litri şi cronometraţi timpul de umplere. Se calculează simplu debitul pe oră.

Înainte să porniţi pompa daţi un semn cu marker-ul pe tubul subţire de la plutitor. Veţi vedea cum tubul începe să se ducă în jos …şi semnul la fel. Dacă se duce de tot, adică cei 3 metri rămaşi afară…mai adăugaţi un tub ( au cam 2 metri bucata ). Dacă se duce până când rămâne pompa fără apă….nasol ! Puţul nu are debit suficient. Vecin fericit – v-a murit capra ! Dacă se duce 1-2 metri sau mai puţin şi apoi se stabilizează…bingo? Puţul debitează mai mult ca posibilităţile pompei, adică mai mult de 3 metri cubi pe oră. Excelent! Vecin unghie în gât…infarct iminent! Opriţi acum pompa şi veţi observa cum ţeava plutitorului începe să urce şi se va opri din nou cam unde aţi dat semn cu marker-ul prima dată. Dacă nu urcă…aveţi un chinez mic şi însetat în puţ. Cam asta e!

…va urma

Mulţumesc !

2012-05-26T14:38:00.002-07:00

Au trecut câteva săptămâni nebune pentru mine, timp în care evenimente importante s-au succedat rapid şi la o mare intensitate. Printre altele… din păcate :-) ….schimbarea prefixului. Am primit de la mulţi dintre voi mesaje foarte frumoase pe Facebook drept pentru care vă mulţumesc mult. Am încercat să le răspund tuturor dar m-am lăsat pagubaş….foarte multe !

Am făcut şi inventarul cadourilor primite bucurandu-mă ca un copil. Cele mai trăznite au fost: o amendă radar, o foarfecă telescopică de tăiat crenguţe şi o carte de bucate meseriaşă cu un frumos suport de lemn. Apoi au fost cadouri de suflet, îmbrăţişări , cărţi, pupici, cuvinte frumoase….şi o traducere pe Facebook în franceză a unui cântec drag mie, acel cântec cu o istorie pe care am povestit-o aici pe blog: “Spitalul de nebuni” . Nu am apucat să mulţumesc autoarei traducerii, Cami Amariei din Iaşi, care de mulţi traieşte în Franţa. Îi mulţumesc acum.

Şi sună atât de frumos în franceză….

L’hôpital des fous

Le temps m’oppresse- tu es parti

Et tu me laisse dans l’embarras– je glisse.
Tue-les, les étoiles du ciel,

Toi peur, cœur en acier !
…toi peur et cœur en acier !

Tue-la, ma pensée errante.
Où est ton enfant chéri ?
Tue-moi les jours de jeudi.
Nous étions une fois que nous, nous deux,
…Nous étions une fois que tous les deux.

Je veux être la montre de ta main
Me câliner l’âme déserte…
Que tu respire mon foi.
Oh combien des rêves…je dors, je dors et je me tais
…Oh combien des rêves…je dors, je dors et je me tais

Maintenant je pense ne plus rien vouloir
Je m’en fou et je ne souffre pas du tout
Tue-moi les jours de lundi

Et sort-moi de l’hôpital des fous
…et sort-moi de l’hôpital des fous !

Interviu...într-o zi frumoasă

2012-05-26T06:06:00.000-07:00

Cu puţin timp în urmă a apărut în Jurnalul Naţional, mai exact pe 16 mai, un iterviu pe care l-am acordat dragei prietene Loreta Popa. Recunosc că am acceptat mai greu să acord acest interviu, dat fiind faptul ca publicaţia respectivă, printr- o angajată pe nume Andronie, a publicat acum câţiva ani articole cel puţin răutăcioase la adresa mea, dacă nu chiar prost documentate, sau probabil fără să înţeleagă versurile şi muzica.

Cine este de fapt Loreta Popa pentru mine? Este omul care m-a contaminat cu “albastru”. Voi reveni ….ca să întelegeţi de ce.

Iată deci, pentr cei ce nu au citit articolul, răspunsurile mele “la prima mână”. Loreta a îmbrăcat interviul într-o formă “profi”, aşa cum puteţi vedea dacă accesaţi link-ul de mai jos. Mulţam Loreta, mai ales pentru gândurile bune si urări !

http://www.jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-daniel-iancu-612904.htm

LP :Ce a reprezentat anul care a trecut pentru tine, cu bune şi cu rele?

DI : Încă un an bun pentru oamenii din jurul meu, oameni care îmi fac mult bine şi pe care îi preţuiesc foarte mult. Încă un an bun pentru copiii mei, încă un buchet de cântece noi oferite celor ce îmi apreciază muzica.

LP : Ce te supără?

DI : Mai în glumă… mai în serios, mă supără lipsa de timp, plus o durere sâcâietoare la genunchiul drept. Genunchiul îl tratez cum-necum…însa lipsa timpului se dovedeşte o boală cu adevărat grea.

LP : Ce îţi place, ce te mai face să zâmbeşti în această lume nebună în care trăim?

DI : Îmi place tot ce gâdilă timpanul şi retina într-un mod plăcut. În lumea asta nebună mă mai fac să zâmbesc doar oamenii normali.

LP : Privind în urmă, pentru ce te cerţi, pentru ce te feliciţi?

DI: Nu mă cert, pentru că am atâtea defecte încât după câteva minute ar trebui să încep să mă şi bat….aşa că încerc să rămân calm. Mă felicit pentru că am pentru cine să nu mă cert.

LP : Ce te-a învăţat viaţa până acum?

DI : M-a învăţat că uşile pe care intru şi ies trebuie să rămână deschise.

LP: Ce ar trebui să facă un tânăr care pune mâna pe o chitară astăzi?

DI : Să îmi dea un telefon ca sa stabilim programul de meditaţii şi preţul corect !

LP : Ce ţi-ai dori să ştie despre tine generaţiile care vin?

DI : Că ceea ce am scris şi cântat a fost din suflet, că în afacerea cu Elodia nu am avut nici un amestec şi nu în ultimul rând … ca soacră-mea nu a fost chiar atât de rea.

LP : Şi ultima, dar nu cea de pe urmă, ce înseamnă Patria pentru tine?

Am în spatele casei o bucăţică de pământ pe care am plantat legume. Am săpat pămantul cu drag şi am facut vaduri care să ţină apa . Vedetele micii mele grădini vor fi probabil şi anul acesta roşiile, din răsaduri crescute la caldură şi lumină în casă . Fasolea păstăi… dar şi celelalte legume plantate, îmi sunt la fel de dragi. Le-am plantat pe toate cu radioul deschis pe un post care transmite muzică 100% românească. Am construit un schelet metalic sudat deasupra gradinii de care roşiile, fasolea, castraveţii şi dovleceii să profite ca să se înalţe. Pe scheletul acesta metalic am prins un mic suport în care am înfipt un steguleţ tricolor. Caldură, muncă, lumină, dragoste, stare de bine….......deci am în spatele casei o mică Patrie.

Daniel

SCRISOAREA UNUI TERORIST ARAB CĂTRE ŞEFU' LUI

2012-03-25T04:18:00.005-07:00

Nu mai este nevoie să spun eu că romanii au un umor deosebit pentru că se ştie foarte bine. O dovedeşte şi această scrisoare, foarte cunoscută de altfel la cât a circulat pe net până acum, scrisoare pe care o postez pentru că mă ajută să vă aduc aminte de perioada "PICĂ MIGU-N BĂTĂTURĂ". Oare cine o fi autorul ei ?

Scrisoarea unui terorist arab către şeful său :

"Zalutam rezbekt vechi, Jefu.
     Aderizat România cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort.
     Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok..
     Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la România , cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum...!
     Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate.
     Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam.
     Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei...
     Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.

Aicia la România , mult cretin!

Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica!

Jefu, ma indorg acasa!

Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba!"

Să aveţi un final de final de săptămână mirobolant !

Daniel

ZBORUL

2012-03-24T08:03:00.001-07:00

Într-o noapte îngheţată

Într-un loc de pe pământ,

Pe-un aeroport ciudat…ce trist decor….

Un popor bătut de soartă,

Un popor sărac, dar sfânt,

Astepta-ntr-un avion fără motor.

Însă totuşi… dă să plece.

Toţi, uimiţi, priveam pe geam,

Ne zâmbeam cu multe lacrimi în priviri.

Era iarnă, era rece,

Ne-nchinam…. şi… decolam,

Şi lăsam în urmă triste amintiri.

Toţi visam cu ochi cât marea

Şi cu braţele deschise,

Cu speranţă, că zburăm către o Stea.

Ne era deschisă zarea

Cât să-ncapă mii de vise

Ce mocniseră-n tăcerea cea mai grea.

Dar ce spaimă-am tras deodată

Când o voce a urlat:

“-Ajustaţi centura, oameni buni!”

Şi-ntr-o zonă tulburată

Avionul a intrat,

Într-un praf oribil, de cărbuni.

Ne-a durut atât de tare,

Că mulţi ani ne-am oblojit,

Şi am stat tăcuţi, strângând din dinţi.

Şi-avionul ăla mare,

Parcă …s-a mai linistit.

Şi am adormit în el, cuminţi.

Şi-apoi, vară după vară,

Precum apa din bidon

Când e omul foarte însetat,

Începură să dispară

Bucăţi mari din avion

Treabă… foarte greu de explicat.

Fugea unu-n disperare,

( soţul unei stewardese )

Cu-n vagon de kerosen furat,

De vagonul din spinare,

Nu părea deloc să-i pese…..

Nişte iugoslavi l-au cumpărat.

Alţii, cu rulmenţi se pare,

Luaţi probabil de la roate,

Având moace , clar, de bişniţari,

Discutau cu-o-nsoţitoare,

Întrebând dacă se poate

Să facă escală la bulgari.

Strigă unul : “-De vânzare

Manşa domnului pilot !”

Însă i-o retez pe loc: “- Mon cher…

Aia mai degrabă-mi pare

( şi nu cred că-s idiot… )

Că-i timona unui petrolier !”

Un străin îl iscodeşte,

Cu un zâmbet cam sinistru,

Despre Compania de Petrol,

Pe-un grăsuţ ce…. îi zâmbeşte:

“-Haideţi dom’le Prim Ministru…

Uite, luaţi d-aici pe ea un pol.”

Alt străin către o tipă

Ce-i aduce băutură,

Tremurând parcă atins de boală.

“-Vreau să ştiu !” – străinul ţipă

Ca turbat, scuipând cianură,

“-S-a-ncărcat tot aurul la cală?”

Ochii mei încep să doară,

Sunt scârbit de ce-am văzut.

Văd că nici centură nu mai am.

Dau ca să privesc afară,

Dar aproape… am cazut…

C-a ramas doar rama, fără geam.

Din câţi pasageri odată,

Zeci de milioane poate…

Astăzi doar puţini au mai rămas.

Unii, munca-au luat-o toată

Să-şi plătească-un loc în spate,

Alţii-au mers direct la business class.

Şi-acum zbor de-o vreme bună

Către Steaua Lucitoare,

Ce-o port încă-n suflet şi în gând,

Cu o mână…. dau din mână,

Şi cu una din picioare,

Şi plutesc…

…………………dar nu ştiu până când.

Daniel Iancu (februarie 2012)

Scurgerea de petrol din apele braziliene ....la ora judecăţii

2012-03-23T08:39:00.004-07:00

.....un subiect care nu are ţâţe goale şi nici picioare până-n gât, deci nu este agreat de presa românească.

După modelul zicalei “n-am mâncat usturoi , deci nu-mi miroase gura”, România şi-a vândut Compania Naţională de Petrol plus zăcămintele din subsol, deci pe noi… capul nu ne doare. Aşa cum i-a durut pe americani cu ceva timp în urmă din cauza scurgerii de petrol din Golful Mexic, si îi doare acum pe brazilieni datorită unor scurgeri apărute în noiembrie anul trecut şi mai recent în martie anul acesta. Cui trebuie să mulţumim noi că nu are de ce să ne mai doară capul? Aţi ghicit, unuia dintre marii criminali ai Patriei, aşa zisul Adrian Năstase Multe Case. Dar asta este altă poveste, una tristă de tot. Voi reveni asupra acestui personaj într-un articol viitor.

Nici povestea din Brazilia nu este veselă, dar ca unul care cunosc măcar puţin din sfera asta de activitate , pot spune că asemenea accidente s-au mai întâmplat şi probabil că se vor mai întâmpla pe plan mondial. Problema este să încercăm să reducem numarul lor cât mai mult….spre zero absolut.

Cei acuzaţi de producerea primei scurgeri de petrol din Brazilia în mare (noiembrie 2011) sunt companiile Chevron (cea care deţine contractul pentru foraj şi exploatare în acest caz) şi Transocean (cea care deţine platforma de foraj – aceeaşi companie implicată în dezastrul din Golful Mexic - 2010).

Traduc din ziarul GLOBO, articol semnat de Daniel Haidar, publicat 22 martie 2012: Angajaţii de la Chevron şi Transocean oferă versiuni diferite pentru încercările de a controla deversarea de petrol în câmpul offshore Frade din bazinul Campos - Rio de Janeiro. Dezacordul principal este în legatură cu momentul când platforma a injectat fluid de foraj cu greutate specifică mai mare decât putea să suporte peretele găurii de sondă. Accidentul a avut loc în noiembrie, când scurgerea a fost estimata la 2.400 de barili de petrol.

Ministerul Public Federal din Campos a acuzat miercurea trecuta pe angajaţii celor două companii implicate de daune aduse proprietăţii publice şi fals „ideologic” – angajaţii apărându-se spunând că au fost surprinşi de presiunea din zăcământ. Procurorul Eduardo Oliveira susţine că toţi cei implicaţi ar fi putut impiedica scurgerea de petrol, dar unele măsuri au fost omise, deşi conştienţi de riscul operaţiunii.
Investigaţiile arată că au existat erori în pomparea sub presiune a fluidului de foraj, de obicei numit noroi, presiune prea mare care a provocat o fractura în roca forată , pe unde petrolul şi-a făcut loc şi a ajuns în mare. Deversarea a început deci pe 7 noiembrie, când a fost înregistrată tentativa de erupţie a sondei.

În fotografie, pusa la dispoziţie de Chevron, capul de sondă după oprirea scurgerii.

Datorită tentativei de erupţie, sonda a fost închisă cu ajutorul prevenitoarelor de erupţie (nişte robineţi gigantici care se montează pe fundul oceanului). Câteva ore mai târziu, sondorul şef a primit instrucţiuni să pompeze în sondă noroi cu greutate specifică de 1,67 kg/dm3 faţă de 1,14 kg/dm3 cât era în timpul forajului înainte de erupţie. El a spus că ştia că peretele sondei nu putea să suporte o presiunea echivalentă mai mare de 1,27 kg/dm3 (valoare stabilită în urma unui test de fracturare numit Leak Off Test), dar a urmat "ordinele"... (acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Golful Mexic unde au fost urmate nişte ordine idioate, care au condus în final la dezastru).
Preşedintele Chevron, în Brazilia, George Buck, a dat o versiune diferită faţa de cea a sondorului şef. Când a fost chestionat de către Procurorul Federal pe 2 decembrie, a declarat că presiunea a fost ridicată la 1,67 kg/dm3 după şase zile de la debutul de scurgere. Şi alţi funcţionari ai Chevron confirmă versiunea (ca la noi: cum naiba unu’ alb si unu’ negru?...sau bossu’ are totdeauna dreptate !).
Buck a spus că a fost surprins de presiunea din zăcământ (!!!) . Şi a mai spus că "Mama Natura este de multe ori imprevizibila". ...(din punctul meu de vedere, o afirmaţie ieftină si neprofesionistă în cazul unui preşedinte de companie petrolieră cu un asemenea renume).

     RIO DE JANEIRO / NEW YORK (Reuters) - Procurorul Eduardo de Oliveira Santos a depus, de asemenea acuzaţii penale faţă de 17 directori şi angajaţi de la nivel local de la Chevron şi Transocean. Printre inculpaţi este şi acest George Buck, 46 de ani, un cetăţean american care se ocupă de operaţiunile Chevron, în Brazilia. Procurorul Federal a declarat : "Scurgerea de petrol a afectat întreg ecosistemul marin , afectând unele specii pe cale de dispariţie, şi a avut un puternic impact asupra activităţii economice în regiune. Angajaţii de la Chevron şi Transocean au creeat o bombă contaminatoare cu efect prelungit."
      În replică, Chevron şi Transocean contestă puternic acuzaţiile:"Aceste acuzaţii sunt scandalose şi fără suport". Chevron a declarat : "După ce toate faptele vor fi pe deplin examinate, vom demonstra că Chevron şi angajaţii săi au răspuns adecvat la incident şi responsabil."
      Chevron a spus că a oprit scurgerea în patru zile. Că nici o pată de petrol scurs nu a atins ţărmul Atlanticului şi nu interferează cu viaţa marină.
      Ca să aveţi o idee dragi prieteni, scurgerea Chevron din Brazilia cică a fost mai puţin de 0,1 la sută din totalul de 4 milioane de barili de petrol BP, dezastrul Golfului Mexic din 2010.
      Cert este că problemele companiei Chevron din Brazilia ar putea-o forţa să-şi regândească strategiile sale din America Latină. Un deficit de muncitori calificaţi, ingineri şi echipamente au condus deja la costuri imense.

Dilma Rousseff avertizează companiile petroliere

Preşedintele(a) Braziliei, doamna Dilma Rousseff, fost ministru al energiei si de asemenea fost preşedinte al consiliului Petrobras, a avertizat companiile petroliere, miercuri, că acestea trebuie să urmeze cu stricteţe procedurile de securitate din Brazilia. "Nu pot exista excepţii de la a fi în limitele de siguranţă şi a cunoaşte foarte bine aceste limite astfel încât să nu se treacă niciodată dincolo de ele", a spus Dilma Rousseff.

(extras dintr-un editorial de Todd Benson, Trott Bill şi David Gregorio)

În fotografie: O vedere aeriană a petei de petrol, care a apărut în largul coastei de la Rio de Janeiro, 8 noiembrie 2011. REUTERS / Rogerio Santana

Tot pentru a avea o bună idee asupra importanţei acestui câmp petrolier unde s-a produs accidentul, producţia este de aproape 62 de mii de barili de petrol pe zi.

Am publicat rândurile de mai sus cu convingerea că este bine de ştiut şi aşa ceva.

Daniel

Premiile "FOREVERFOLK" - 2011

2012-02-29T02:34:00.002-08:00

Dragi prieteni,

Daca ati ascultat "Mii de smaralde" si considerati ca merit votul din partea voastra, as fi onorat sa il primesc.
Va multumesc !

http://www.foreverfolk.com/2012/02/27/voteaza-premiile-foreverfolk-2011.html

"Cu ceva întârziere pentru care ne cerem scuze, a venit momentul să anunţăm nominalizările pentru Premiile ForeverFolk 2011. Juriul format din Bogdan Beşliu, Teodor Brucăr, Raluca Chirculescu, Alex Ciucă, Oana Duma, Teodora Ionescu, Sorin Lupaşcu, TVRM, Marius Matache, Mihai Cosmin Popescu, Alecu Racoviceanu, Florin Silviu Ursulescu a decis următoarele nominalizări la cele 5 categorii:"

http://www.foreverfolk.com/2012/02/27/voteaza-premiile-foreverfolk-2011.html

Daniel

Mii de smaralde - Miles de esmeraldas - Milliers d’émeraudes

2012-02-25T12:36:00.000-08:00

Am fost rugat de cativa prieteni si colegi sa postez traducerile versurilor cantecului "Mii de smaralde" . Deocamdata variantele in Spaniola si Franceza. Poate nu sunt cele mai poetice traduceri, dar mesajul este usor de inteles acum si pentru ei.

Gracias Edgar Bohorquez, multumesc Camelia Amariei.

Miles de esmeraldas

Miles de esmeraldas
Entre mi mano y la tuya
Lanzando destellos de luz
Tan lejos
Para la estrella más bella
Desde el jardín de las noches.

Poner la luz en un ramo de flores,
Siendo tus ojos los pétalos.
Que se encuentran en el lienzo con tu mano,
Y dibujar el sol.

Ponlo en el marco,
Ponlo en algún lugar de tu habitacion,
Y así será también la primera estrella de la casa.
No tengas miedo,
Nadie lo apagará.
Su calor será tuyo.

Y reproducir el sonido divino de la música
Tus ojos son simplemente partituras de música
Las chispas de la luz lloviendo sobre nosotros
A través de muchas, muchas formas.

Milliers d’émeraudes

Milliers d’émeraudes

Entre ma main et la tienne

Jettent des étincelles de lumière

Loin, très loin

vers la plus belle des étoiles

du jardin des nuits.

Cueille la lumière dans un bouquet

Tes yeux sont /comme des pétales

Sur le chevalet, étale-la avec ta main

Et dessine le soleil.

Encadre-le

et mets-le quelque part dans le salon

Ca sera la première étoile de la maison

N’aie pas peur

Personne ne l’éteindra

Et sa chaleur sera à toi.

Que la divine musique coule

Sur tes yeux comme des portées

Que la lumière pleuve sur nous

A travers innombrables chemins.

FURNICI SUB PIELE

2012-02-24T00:00:00.000-08:00

( poezie de Dragobete )

N-am idei şi nici cuvinte,

Iar să mint, nu prea îmi vine

Când mă-ntrebi duios, cuminte,

Ce însemni tu pentru mine?

Treaba nu e complicată.

Uite zece “comparaţii”….

Şi-ai să întelegi pe dată

Că ţin loc de declaraţii:

1. Pot să fiu pierdut cu tine

Pe furtună-n plină mare,

Până Salvamarul vine,

Tu-mi eşti barca de salvare.

2. Pân’ să mă trezesc în pană,

Să mă-înec precum un fraier,

Te transformi în sturioană

Şi m-aduci din nou la aer.

3. Fie iarna cea mai “creaţă”

Să alunec nu ma lasi,

Poa’ să fie drum de gheaţă

Din Constanţa pân’ la Iaşi.

4. Tu eşti ca nisipu-n pantă

Pus pe gheaţă, pe şosea,

Eşti o …anti-derapantă,

Dacă pot să zic aşa.

5. Fie drumu-n lumea mare

Plin de gropi şi de belele,

Tu te faci dintr-o suflare

Telescopu’ vieţii mele.

6. Nu ma laşi să o iau razna!

Eşti benzina din motor,

Eşti radiatorul iarna,

Eşti şenila de tractor.

7. În caverna-ntunecată

Cad în hău, urlând turbat,

Funie te faci pe dată

Şi m-agăţi imediat.

8. De îşi pierde o aripă

Şi-avionul dă să pice,

Aripă eşti într-o clipă

Şi îl faci să se ridice.

9. De vreau Elvis să îmi cânte,

Te transformi surprinzător,

Trecând luntre şi-apoi punte,

În Bănică junior.

10. Iar când gust nu e-n bucate,

Tu rezolvi din nou misterul.

Tu eşti gustul bun din toate,

Tu eşti sarea şi piperul.

Nu-s minciuni, nici vorbe grele,

Nu te-ntorc ca la Ploiesti.

Eşti…furnicile sub piele!

Înţelegi?

Cam asta eşti !...... :-)

De la Vuia la "Goliat"

2012-02-18T07:29:00.002-08:00

Fiind inginer, evident că nu pot să nu îmi dau cu părerea despre problemele legate de inginerie, de noi descoperiri, de progres, de cercetare în general. Îmi aduc aminte că atunci când eram student, se punea mare preţ pe cercetare. Comuniştii (adică noi toţi, cei care făceam parte din Partidul Comunist, din convingere sau nu) băteau toba sus şi tare în legătură cu cercetarea stiinţifică, cu ridicarea României pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres. Atunci nu aveam acces la nici un fel de informaţie în legătură cu cercetarea din afara ţării. Doar vedeam la televizor cum arată o maşină adevarată în serialul “Ewing”, vedeam pentru prima dată primul ceas electronic cu leduri roşii la mâna simpaticului Kojak, vedeam pentru prima dată un telefon cât o cărămidă, dar fără fir, tot prin filmele americane, şi câte şi mai câte. La noi aşa ceva nu exista, dar cercetarea noastra urma să ne ducă mult mai sus pe culmele progresului....ca cercetarea lor, pe ei. Nu trebuie să uităm însă că românii au dat omenirii mari genii şi vestiţi pionieri în domeniul ingineriei, medicinei, mecanicii, fizicii, chimiei…(evident că aici nu mă refer la renumita tovarăşă). E drept că marea majoritate a lor nu au avut legături cu cercetarea comunistă. Dintre descoperirile lor, doua m-au impresionat în mod deosebit.

Prima aparţine lui Traian Vuia. Despre renumitul inventator roman Wikipedia zice aşa:

“Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria - d. 3 septembrie 1950, București, România) a fost un inventator român, pionier al aviației mondiale. Pe data de 18 martie 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul.”

Buuuuun ! Tot Wikipedia zice despre doi americani cam aşa:

“The Wright brothers, Orville (August 19, 1871 – January 30, 1948) and Wilbur (April 16, 1867 – May 30, 1912), were two Americans credited^[1][2][3] with inventing and building the world's first successful airplane and making the first controlled, powered and sustained heavier-than-air human flight, on December 17, 1903.”

Aşa că s-a rezolvat. Primul zbor din lume a fost al nostru şi primul avion din lume ...al lor. Important este că am fost şi noi acolo în zonă, atunci când Omul a decis că vrea să zboare. Mare lucru !

A doua descoperire care pe mine m-a impresionat în primul rând ca inginer mecanic, este cea a mai puţin cunoscutului Gogu Constantinescu. Să vedem ce zice tanti Wiky despre distinsul maestru:

“George (Gogu) Constantinescu (n. 4 octombrie 1881, Craiova, d. 11 decembrie 1965, Coniston, Cumbria, Marea Britanie) a fost un savant, om de știință și inginer român. A fost responsabil pentru crearea unui nou domeniu al mecanicii, numit sonicitate, care descrie transmiterea energiei prin vibrații în corpurile fluide sau solide. A aplicat noua teorie în numeroase invenții: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic și altele. Printre alte realizări ale sale se mai numără și un dispozitiv de tragere printre palele elicei indiferent de turația acesteia și primul schimbător de viteze automat. A participat activ la construcția de avioane engleze, tipul Bristol, în perioada cât a locuit în Anglia. A fost primul care a folosit betonul-armat în construcția clădirilor din România - printre clădirile construite de acesta: Cazinoul din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, ^[1] Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanța (Moscheea Carol I).”

Pornind de la teoria acordurilor musicale (iată de ce sunt atât de atras de acest personaj), Gogu Constantinescu a găsit legile pentru transmiterea puterii mecanice la distanţă prin oscilaţiile care se propagă în medii continui (lichide solide) datorită elasticităţii acestora.

Şi am să mă opresc puţin asupra pesonajului Gogu Constantinescu , întorcându-mă în timp cu doar caţiva ani, când am avut plăcerea să revăd un fost profesor din facultate. M-a întrebat cu ce mă ocup şi dacă folosesc cunoştinţele dobândite în facultate. I-am răspuns fără ezitare că da, folosesc din plin cunoştinţele de la cursurile de Mecanica Fluidelor, Pompe, Rezistenţa Materialelor şi Studiul Metalelor. I-am povestit despre sondele orizontale care se foreaza “afară” şi m-a întrebat cam aşa:”- Bine-bine, dar cum ştiţi încotro se îndreaptă sapa?...folosiţi o busolă acolo jos în sondă? …cum o citiţi?...cum ştiţi cu câte grade trebuie să se încline sonda şi mai ales cum înclinaţi sonda ca să ajungeţi la 90 de grade?...aveţi cabluri electrice atât de lungi şi care să nu se rupă în timp ce învârtiţi sapa?”. Am zâmbit…şi i-am spus că toate aceste informaţii sunt trimise de sus către o scula inteligentă care învârte sapa, scula respectivă răspunzându-ne dacă a înţeles comanda... sau nu, prin intermediul unor pulsuri de presiune transmise prin fluidul de foraj. Adică exact invenţia domnului Gogu Constantinescu, aplicarea 100% a teoriei sonicităţii inventate de domnia sa. Dom’ Profesor a spus:”- Nu se poate aşa ceva! Asta este invenţia lui Gogu C.!”…şi zic:”-Da…şi o aplică ăştia afară de ani de zile, cu mare succes! Noi aici , nu ! Exact aşa cum Gogu Constantinescu şi-a aplicat invenţia la avioanele de lupta britanice…..nu la cele româneşti.”

În fine, ca să nu intru şi în alte amanunte, după această discutie am fost dezamăgit că şi după ce trecuseră mulţi ani de la Revoluţie, studenţii încă nu primeau informaţii corecte şi la zi despre cum se sapă modern o sondă orizontală. Poate acum să se întâmple…habar nu am.

Vă veţi întreba poate ce mi-a venit să scriu acest articol. Păi simplu…Am citit un alt articol pe net despre primul satelit românesc lansat pe orbită, care zice:

“Goliat, primul nanosatelit românesc, dezvoltat de un consorţiu de cercetare condus de Agenţia Spaţială Română, este lansat la această oră în cadrul zborului inaugural al rachetei VEGA a Agenţiei Spaţiale Europene, de la o bază din Guyana Franceză. Lansarea pe orbită a nanosatelitului românesc Goliat este transmisă în direct pe site-ul Agenţiei Spaţiale Europene.”

Şi ceva mai jos:

“Goliat - un satelit în formă de cub cu latura de 100 de milimetri, o greutate de

1.062 de grame şi o putere de 2 waţi . Acest satelit ştie să observe Pământul. Ia imagini pe o bandă de vreo 70 de kilometri, cu o rezoluţie de vreo 10 - 20 de metri. De asemenea, măsoară doza de radiaţii integrală la nivelul orbitei şi face un experiment interesant de determinare a fluxului de micrometeoriţi la nivelul orbitei sale",

Evident că prima mea reacţie a fost să zâmbesc. Dar gândind puţin mai profund (mi se mai întâmplă câteodată) mi-am dat seama că aici nu este vorba doar despre un aparat foto pe care România îl lansează pe orbită cu o navetă gen “ia-ma nene”, ci este un semn că Ştiinţa şi Cercetarea din România doresc să se însănătoşească, că oameni pasionaţi, şi de ce nu, viitori mari inventatori, încă se nasc în ţara noastră. Sau cel puţin aşa vreau să cred. Nu pot decât să privesc cu optimism către acele “înalte culmi ale progresului” şi să sper că de data aceasta nu sunt doar vorbe goale. Felicitări sincere acestor oameni minunati!

P.S.: Cât despre fraţii ăia Wright….parerea mea este ca au fost doar nişte biciclişti excentrici, băgaţi la înaintare de propanaga capitalistă… şi tot zborul lui Vuia a fost primul din lume, cu avionul lui cu tot. !

Daniel

ATENŢIUNE LUME-NTREAGĂ ! SE-ASFALTEAZĂ MAREA NEAGRĂ !

2012-02-05T04:21:00.000-08:00

Pentru cei ce nu au pagină de Facebook...sau nu au acces / cont etc, postez şi aici pozele din dotarea proprie (o parte) făcute acum câţiva ani (2006), când marea a fost ......"beton". Vorbeşte lumea că şi anul ăsta era cât pe ce să se întâmple acelaşi fenomen.

Ataşez şi un cântecel, să ne veselim niţel.

"Marea Autostreadă"...cu muzică si versuri din dotare.

Voie bună !

Daniel

Romeo si Julieta - partea a doua

2012-02-03T03:46:00.001-08:00

Romeo şi Julieta - 2

La concursul de la Bucuresti unde vă spuneam ca sala a fost plină cu politehnişti, am avut plăcerea să cunoastem în culise, după reprezentaţia noastră, doi mari actori ai scenei româneşti: Tamara Buciuceanu şi George Mihaiţă. Au venit împreună doar pentru ca să schimbe câteva vorbe cu noi...şi să ne ceară textul scenetei. Evident că a fost o plăcere pentru noi să „îi servim”. Nu ştim dacă l-au adaptat vreodată ca să îl joace sau doar l-au pus undeva într-un caiet cu amintiri....cert este că ne-au spus că le-a placut foarte mult, dar că, deşi au fost în juriu, nu ne pot lăsa să trecem în faza finală a festivalului pentru că aşa primiseră indicaţii... pe motiv că textul era obscen. Admit acum că anumite gesturi ale noastre poate aveau o oarecare conotaţie sexuală, dar în limitele unui mare bun gust. Oricum, am apreciat cuvintele frumoase venite din partea dumnealor….şi am plecat acasă resemnaţi.

Povestitorul:

După cum ştiţi, prieteni, din tragica poveste,

O dramă ca aceasta n-a fost si nici nu este.

S-au conceput scenarii de filme şi balet

Despre conflictul ăsta Montague – Capulet.

Noi, varianta noastra, vrem să vă-obişnuiască

Cu o drama mai savantă: o drama studenţească.

Ea este ancorata intr-un prezent politic

Si n-o sa fiu sarcastic si n-o sa fiu nici critic,

Dar, sper ca veti pricepe cam care e morala

Si cum or sa se-mpace politica cu scoala.

Romeo şi Julieta, la noi, nu vor muri,

Dar, veţi vedea cu toţii, mai rău vor patimi.

Deci, iată-l pe Romeo cum cată cu temei

Către Julieta-i draga, către fereastra ei

(partea întâi…în postarea anterioară)

…………………………………………………………………………………………

Şi biata Julieta căzu de la balcon.

Acesta-i rezumatul, dar nu am isprăvit,

Căci iată că destinul încă nu s-a împlinit.

Acum în partea a doua, e-un personaj în plus

Şi nu numai atâta, un personaj “sus pus”.

Nu divulgăm secretu,l nu vrem să ne grăbim,

Deci mai departe totul, comozi, să urmărim.

Suntem în seara a doua. Decorul principal

Se va muta din campus, în faţă la spital.

Şi iată-l pe Romeo, prea mult îndurerat,

Stiind ca Julieta s-a cam ...accidentat.

Romeo (sub geamul Julietei, în curtea spitalului) :

-O ... soartă, crudă soartă, ce oare am greşit

Şi spune-mi cu ce naiba am mai păcătuit?

Of şi portarii ăştia... nu-i voie la cămin,

Nici la spital nu-i voie s-o... vezi şi tu puţin

Şi cum rostea acestea ca orice visător,

Din cabinet s-aude:

Julieta (bandajată la cap şi cu mâna în gips):

-Doctore, mai uşor!

-Ce ţi-a făcut Julieta, ah, aripi de-aş avea

Răspunde-mi mai degrabă, au ţi s-a rupt ceva?

Mi-e dor de gura-ţi dulce, de părul tău bălai,

Aşa că ieşi mai iute, răspunde-mi, ce mai stai!

-Ţi-e dor de gura-mi dulce?

-Vreau un sărut dement!

-Bine, dar vezi să nu mă.... săruţi pe pansament!

De ce-ai plecat aseară, vai, rău m-ai supărat,

Eu luată de Salvare, iar tu probabil beat.

-Mă iartă tu acuma, scuteşte-mă de chin,

Căci martoră mi-e luna, de-azi noapte tot suspin,

Nemaivorbind de faptul că oasele mă dor,

Mai am ş-alte necazuri

-Tot pe la reductor?

-O, cruntă ironie, vai, cum mă chinuiesc

Amorul se destramă!

-Ho, bă, că te iubesc!

Eşti pentru mine Romi, tot tu cel care-ai fost

Şi orice-ar zice lumea rămâi acelaşi. Punct.

-Îţi mulţumesc Julieto, căci m-ai salvat la fix

Şi îti doresc, iubito, să stai mereu în .... pat,

Până când de necazuri, de tot vei fi scăpat.

-Dar vad că vine tata, cumplitul Capulet!

Să nu te prindă Romi!

-N-ai grijă, sunt şiret.

Şi n-am să plec Julieto, eu asta n-o mai fac,

Ci mă ascund aicea, după acest copac.

Şi, glasuind acestea, Romeo se piti

La timp, pentru că iată... Capulet se ivi.

Capulet:

-O, câtă pribegie şi-amar am îndurat,

Dar, mama ei de treabă, spitalul l-am aflat.

Julieto, scumpă floare, ciocârliuţa mea,

Unde-ai căzut... te doare? au ţi s-a rupt ceva?

-Cred că-au gustat cu toţii a nebuniei cupă.

Tăticule, ce oare putea să mi se rupă?

-O, câtă desfătare... gândeam şi eu aşa...

N-o lua cu supărare!

-O iau cum vreau!

-Păi da!

Astea de la Romeo se trag cu siguranţă

Ţi-a pus în minte diavoli, ţi-a pus ...

-Mi-a pus faianţă!

Aici, o precizare cred că se prea cuvine,

Părinţii celor tineri, duşmani fiind, vezi bine,

Colegi au fost odată. Astăzi, decani cu fală

La facultăţi distincte aflate-n Capitală.

Un ghinion ca ăsta al lor nu mai găseşti:

Copiii să se afle colegi, dar la Ploieşti.

-E fiul lui Montague, decan de Bucureşti,

-Dar n-are nici o vină!

-Cum poţi să mai vorbeşti?

Şi nu-nţeleg, problemei cum poţi să-i dai ocol.

A fost o tentativă de mişelesc viol,

Pe care-a agravat-o consumul de alcool!

-În care tot raportul ce fost-a între noi

A fost: el jos în stradă, eu la etajul doi...he he

Şi martoră mi-e luna că era frig şi ploaie.

Nu de viol e vorba. Nu de viol!

-Aşa e! (spuse Romeo din spatele copacului, neputând să se abţină)

-Dar oare ce se-ntâmpă? Misterios decor!

Am oare acum în faţă copacul vorbitor?

Sunt cuşti cumva deschise, vorbesc iar papagalii?

Vanghelie, Oprescu, Nastase ori Becali?

Aşa mă inervează... a-nebunit decorul?

Pe bune-nchideţi naibii de tot televizorul!!!

Hmmm...şi vorbele acelea..... le-a pronunţat copacul?

Sau cineva alături sau....oare, cine dracu’?

Nu ştiu, dilema-i mare, pe gânduri nu mai stau

Şi cu bastonul ăsta într-ânsul am să dau.

Să lămurim problema, nu-mi trebuie un an.

Îmi trebuie o clipă... (şi ridică bastonul să lovească)

-Nu trage, dom’ decan!

-Vorbeşte iarăşi pomul? O clipă nu mai stau.

Dar uite-i pantalonii......... şi Adidaşii... (şi loveşte)

-Au! (Romeo iese din ascunzătoare)

-Montague Romeooooo, de când te urmăresc...

Mi-ai amăgit copila!

-Tataie, o iubesc!

I-am povestit de “sigma” şi i-am vorbit de “tau”

-Gargară, vezi tu sigme şi tauri ce-o să-ţi dau!

-Am întrebat-o despre ce-avea la reductor...

-Taci, că eu ştiu mai bine, că d-aia-s profesor!

-Când a venit curentul, doar o cafea am vrut...

-Şi ce-ai mai vrut matale şi ea n-a mai putut?

-Vreţi, dom’ profesor ca să insinuaţi.....?

-Nu-mi arde acum de vrute, mai grav este că ...Aţi !

-Ooo! tată, îndurare, nu pot să te-nţeleg

Eu l-am ales pe Romi, pentru că-i tare ... bun.

-Julieto, fată dragă, să ştii , m-ai supărat,

Şi ai uitat că tata condiţii ţi-a creat.

Ai vrut să stai cu grupa, deci la cămin să stai....

Dar apropo, ce fete în cameră mai ai?

-Păi să-ţi răspund vreau iute... peste-amănunte sar:

Sunt încă cinci studente... şi-n plus, o fată doar.

Şi-aceea-i fata tatii, se ştie de la sine,

Căci n-ar putea să-mi facă ...vreo ...nu ştiu ce ruşine!

Aşa e ciocârlio? Hai strigă-mi din spital!

-Alo ...alo...tăticu...nu prea mai am semnal!

-Şi stai la geam probabil...

-Păi sigur că la geam.

-Să fii şi mai aproape de domnul gogoman!

-Eu gogoman? Se poate? Fecior sunt de decan.

-Da, care mie-mi este înverşunat duşman!

-Dar, spuneţi, pe toţi dracii, cum de s-a întâmplat

De-aţi fost cândva prieteni şi-apoi v-aţi supărat?

-Eşti curios din fire, dar fiincă-ai întrebat

Montague, al tau tată, era.... ne-degroşat,

În sensul că în baie, odată m-a găsit

Şi fără de sfială cu apă m-a stropit.

-Şi uite-aşa, decenii vreo patru au trecut.

-Da, însă după aia, m-a prins şi m-a bătut!

Şi când a fost s-alegem decanii de pe liste,

M-au pus în trei comisii, şi toate pedeliste.

Deşi iubirea-mi mare, mărturisesc c-a fost cu

Tovarăşi de nădejde, ca domnul Iliescu.

-Mă rog, tot aia pare, dacă priveşti ’napoi,

Dar alta e beleaua ce şade între noi.

De Capulet decanul mi-a spus să mă feresc,

Dar eu, pe fata asta........să ştiţi că o iubesc!

Decanul, auzindu-l, nu a mai scos un vaier

Gândind că fetei sale găsitu-i-a un fraier.

Ţinând cont de aceasta, decise cu prestanţă,

Să dea o lovitură cu-această alianţă

Şi, ca să-nchidă gura la cei ce-au criticat

Făcură nuntă mare, în sediu la Senat.

Şi-au invitat să joace, la nuntă, tontoroiul,

Pe Bombonel, pe Mitrea, pe Nicu Văcăroiu,

A fost şi Tăriceanu... şi a venit cu darul

Direct de la Constanţa, chiar însuşi Marinaru’!

Şi le-a facut o casă să stea fără deranj....

(atâta doar: pereţii, vopsitu-i-a-n oranj).

Aceasta este drama de care vă spuneam

Aceasta e povestea. Mai mult de spus nu am.

Şi astfel absolvenţii preafericiţi au fost

Şi-au dus-o restul vieţii nemărginit de ... bine!

(şi cortina cade)

P.S. După cum spuneam, colegul Laurenţiu Ghiţă nu s-a putut abţine şi a adus cumva textul în zilele noastre. Dar hei, nu vi se pare că se potriveste perfect şi acum? În imaginile color, momente din timpul repetiţiei la „Romeo si Julieta” pentru spectacolul ce a avut loc acum vreo 3 ani în clubul UPG din Ploieşti, în faţa studenţilor „din zilele noastre”. Cu Mircea Melnic - Julieta, Teo Medar - Romeo şi Laurenţiu Ghiţă - povestitorul. Se observă mici modificări structurale ale fizicului personajelor dar...c’est la vie ! În poza alb-negru de mai sus, sunt grupurile artistice reunite ale IPG Ploieşti după un spectacol din 1985 de la Câmpina.
Mulţumesc colegului Vali Craina pentru frumoasele momente surprinse.

Şi o poză cu parfum de epocă primită în ultimul minut...

Daniel

ROMEO ŞI JULIETA - varianta pentru foşti şi actuali politehnişti

2012-01-29T15:18:00.000-08:00

Dacă aş avea ocazia să mă întâlnesc cu peştişorul de aur care să mă lase să îmi aleg 3 dorinţe, prima ar fi sănătate maximă pentru mine şi toţi cei dragi mie (evident, copiii în primul rând), a doua ar fi să se facă ţara asta frumoasă bine şi sănătoasă, pentru ca şi nouă să ne fie mai bine, iar a treia dorinţă ar fi să retrăiesc anii mei frumoşi de studenţie. Mai precis ultimii patru, căci pe primul recunosc că l-am cam scârţâit. Culmea este că a scârţâit din cauza a doua materii care azi, daca aş fi învăţat bine atunci, m-ar fi ajutat enorm în munca mea din “timpul liber”….adică în meseria de inginer. Mă rog, cu una dintre materii m-am împăcat ulterior (Studiul Materialelor), mai exact în timpul perioadei lucrate la “Petromar” Constanţa. Domnul profesor Ulmanu de la IPG ar fi mândru de mine dacă ar şti ce căliri “ţigăneşti” am realizat…ce tehnică de vârf am aplicat…câţi gospodari am dotat cu topoare de toate mărimile şi formele, călite “la meserie” . Mă mai întâlnesc şi acum cu unii dintre proprietari şi tare mă bucur când aflu că încă mai au acasă obiectele cu pricina şi că nu a fost nevoie vreodată să pună polizorul pe respectivele lame. Dobândisem şi o poreclă simpatică : Şurubel. Doamne, eram tare mândru de mine şi de facultatea absolvită! Şi acum sunt.

În fine, gata cu lauda de sine, căci evident, nu miroase-a bine. Cu altfel de isprăvi aş vrea să vin aici în faţa dumneavoastră, isprăvi întâmplate pe parcursul celor 4 ani amintiţi mai sus. Unde altundeva? Pe scenă!

Spuneam într-un articol anterior că m-am apucat de răscolit prin caietele şi dosarele mele vechi. Am descoperit poezii pe care le-am scris atunci şi pe care practic le uitasem, texte umoristice şi nu numai, caricaturi, partiturile şi cuvintele unor cântece niciodata cântate pe scenă (deabia aştept să se întâmple într-o zi), epigrame etc. Şi pentru că nu văd rostul ca ele să rămână ascunse undeva într-un sertar, o să le public pe rând, sper, spre amuzamentul sau măcar atenţia dumneavoastră. Şi mai sper, de ce nu, să trezesc amintiri frumoase. Evident, nu toate creaţiile sunt foarte reuşite…dar mie îmi sunt dragi şi aşa.

Astăzi m-am gândit să vă prezint o scenetă jucată de noi de multe ori pe scena Aulei de la IPG Ploieşti, scenetă cu care am ajuns într-o fază superioară a Festivalului Artei şi Creaţiei Studenţesti, fază desfăşurată la Casa de Cultură a Studenţilor “Grigore Preoteasa” din Bucureşti, în faţa unei săli plină până la refuz. A fost nebunie în sală, majoritatea spectatorilor fiind studenţi la Politehnică….deci foarte uşor pentru ei să înţeleagă “termenii tehnici” folosiţi în text. Un fel de adaptare studenţească a scenei balconului din celebra “Romeo si Julieta”. Am scris mare parte din versuri, dar ideea de baza a fost a colegei noastre Roxana Enescu , care era cu un an mai mica. Mi-a adus doua pagini scrise de ea într-o zi (era prin 1982) şi mi-a zis: - “vezi dacă poţi să faci ceva cu textul ăsta”. Roxana era vice-preşedinte ASC cu proleme culturale dacă nu mă înşeală memoria. Cele doua pagini s-au transformat în mai multe. Ulterior, bunul meu prieten Laurenţiu Ghiţă a pus umărul şi a îmbunătăţit textul. Au jucat în scenetă de-a lungul anilor mai mulţi tovarăşi şi prieteni. Cele mai reuşite Juliete : Laurenţiu Voroneanu şi Mircea Melnic, cei mai reuşiţi Romeo: Adi Barbacaru (Aţă) şi bineînţeles că am luat şi eu o felie din tort. În partea a doua a scenetei, apărea un personaj nou: decanul Capulet: Dan Dumitrescu. Povestitorul: Laurenţiu Ghiţă. “Romeo şi Julieta” a fost jucată în mai multe centre universitare. Cele mai reuşite puneri în scenă au fost după parerea mea la Ploieşti, Câmpina, Bucureşti şi Galaţi.

Aşa că dragii mei (toţi), dar mai ales dragi foşti IPG-şti şi politehnişti din toate centrele universitare foste comuniste…..să vedem despre ce este vorba. Vă mai aduceţi aminte de cursurile de Termodinamică, Rezistenţa Materialelor, Maşini Unelte, de vestitele simboluri σ, ζ, δ, Φ,….de celebrele STAS si ISO?

Romeo şi Julieta - 1

Povestitorul:

După cum ştiţi, prieteni, din tragica poveste,

O dramă ca aceasta n-a fost şi nici nu este.

S-au conceput scenarii de filme şi balet

Despre conflictul ăsta ...Montague – Capulet.

Noi, varianta noastră, vrem să vă-obişnuiască

Cu o drama mai savantă: o dramă studenţească.

Ea este ancorată într-un prezent politic

Şi n-o să fiu sarcastic... şi n-o să fiu nici critic,

Dar, sper că veţi pricepe cam care e morala

Şi cum or să se-mpace politica cu şcoala.

Romeo şi Julieta, la noi, nu vor muri,

Dar, veţi vedea cu toţii, mai rău vor pătimi.

Deci, iată-l pe Romeo cum cată cu temei

Către Julieta-i dragă, către fereastra ei......

Romeo:

-Iubită Julietă, te scoală, fată dragă,

E ora două noaptea şi-am îngheţat în stradă!

Spre mine alizeul se-abate consecvent,

Sunt mort de oboseală, e frig şi e curent.

Julieta:

-Cum, a venit curentul? Să facem dar cafele

Să pun în ele vodcă şi să sorbim din ele!

-Răsai la geam mai iute, frumoasa mea iubită,

De inima în pieptu-ţi nu e de cementită,

Te uită Julietă, am mai făcut un pas,

Căci vreau s-aud degrabă melodiosu-ţi glas.

-Ce licăre-n fereastră, e oare mândrul soare?

Atât de mult lucrat-am.... că am vedenii oare?

Şi, din atâtea VIP-uri ce împânzesc ecranul,

Au cine-mi strică visul ce-l am cu Columbeanu? (se ştia de atunci ...he he)

-Sunt eu, sunt eu, Romeo, în noapte nu mă vezi,

Dar galben sunt ca ceara, iar ochii mei cei verzi ,

Par două roşii coapte. Făcut sunt dară praf,

Căci, până adineauri lucrai la geamograf.

De azi de dimineaţă mă chinuiesc intens

Să desenez, iubito, un reductor imens.

Şi după chinuri multe, m-opresc la tine-n prag,

Tu, roata mea dinţată, să-mi spui dacă-ţi sunt drag.

-Nu pot să spun, iubite, şoptit vorbe de-amor,

Căci eu am, la “Organe”….altfel de reductor.

Te du ,deci, tu acasă să tragi un pui de somn,

Căci o s-ajungi în toamnă să fi din om neom.

-Mă laşi să plec, iubito, aşa, nemâmgâiat?

-Da, căci am altă treabă, altă belea pe cap.

În indici de viteză acum m-am încurcat

Şi ochii îmi aleargă pe foi încrucişat.

Ce alinări mai pot eu, iubite, ca să-ţi dau?

-În negra-ntunecime, de ce mă-ntrebi ce vreau?

Să-mi mai citeşti din ISO, să-mi mai reciţi din STAS

Căci altfel, adorato, de şcoala-am să mă las.

Sunt singur, Julieto şi cred că am să mor,

De nu-mi şopteşti, iubito, formula Maxwell-Mohr.

-De ce-ai venit la mine acum în neagră noapte?

De ce îmi baţi la uşă la două jumătate?

De ce îngheţi, iubite, la mine sub balcon?

-Ca să-mi reciţi, copilo, din legea lui Poisson

-Poisson ... Poisson ..e peşte?

-Gândeşti ca o morteză!

-Nu te-nţeleg, c-avusei... doar 6 la franceză.

-Nu mă-ţelegi iubito? Mi-e inima bavură,

Iar sufletul mai gol mi-e ca sala de lectură.

Hei Julieto dragă, de mine fie-ţi milă

Şi spune-mi ce e aia o “rupere fragilă”?

Ce este aia „sigma”, si ce e ăla: “tau”

-Ce s-a-ntâmplat Romeo?... pe bune, ce să-ţi dau?

-Nimic … dar, Julieto, când te privesc prelung,

În minte îmi răsare cuţitul de la strung.

-Mă iartă tu, Romeo, însă nu pot admite

Ca noaptea lânga mine să-ţi arză de cuţite!

Acum când urlă buha la trei şi jumătate

Aş vrea să fi romantic, aş vrea … dar nu se poate!

-Îţi jur pe raza lunii ce tocmai s-a ivit

Că dorul ce mă roade e-un dor nemărginit

Şi inima-mi fierbinte degajă calorii

Să încălzeşti cu ele o creşă de copii.

-Eu te-am iubit Romeo dar nu m-ai înţeles.

Degeaba trei absenţe din condică ţi-am şters

Si inima mi-e trista si de speranţă scursă,

Şi, fiindcă vine vorba,…cam cât mai ai din bursă?

-Nu m-ai iubit Julieto, nu cred nici un cuvânt,

M-ai amăgit adesea cu vorbe spuse-n vânt,

Iar eu am fost un fraier, o recunosc, amigo

Că ţi-am luat la “Termo” trei cursuri la indigo.

Şi-absenţele acelea ,când mi le-ai motivat?

Ce-absenţe? ….Două kile de sânge am donat!

Te las acum iubire, căci n-am avut noroc.

Mă duc să-mi sting în vodcă al vieţii mele foc.

………………………………………………………………………………………….

-E oare ciocârlia, sau e privighetoarea

Sau trece iar metroul?..... aceasta-i întrebarea!

Romeo, hei, Romeo, pe unde te-ai ascuns?

Nu-ţi văd a tale plete, sau poate că te-ai tuns….

Romeo, hei, Romeo, nu te zăresc, … (hâc!)….pardon!

Şi biata Julieta căzu de la balcon.

Acesta-i rezumatul, dar nu am isprăvit,

Căci iată că destinul încă nu s-a-mplinit.

Acum în partea a doua un personaj în plus

Şi nu numai atâta, un personaj sus pus.

Nu divulgăm secretul, nu vrem să ne grăbim,

Deci mai departe totul, comozi, să urmărim.

Suntem în seara a doua. Decorul principal

Se va muta din campus, în faţă la spital.

Şi iată-l pe Romeo, prea mult îndurerat,

Stiind ca Julieta s-a cam .......accidentat......

Partea a doua în postarea următoare.

P.S. ...am inserat şi o poza în care o parte din grupul mai sus pomenit efectuează o repetiţie.

Daniel

NO COMMENT ! NETUL ESTE AL TUTUROR !

2012-01-25T01:59:00.000-08:00

După principiul “stai în banca ta…nu te pune cu ăştia că e mulţi!”… ataşez mai jos un mesaj primit ieri. Evident, persoana nu se semnează. Mesajele răutacioase nu le postez (mai ales pe cele nesemnate), dar ăsta nu este răutacios ci de-a dreptul cretin. Este un mesaj “comment” la articolul ..culmea…”Vorbe despre oameni buni”. Din nou evident, nu are nici o legătura cu conţinutul articolului.

"Eu" a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Vorbe despre oameni buni":

"Ce periaj! Eu nu as fi publicat comentariul, dar fiecare cu parerea lui! Adevarata celebritate, si cea mai reala si totodata durabila este data de valoarea la care se va ridica post mortem, si vine in urma unei creatii serioase, si ca volum de compozitii, dar mai ales ca tematica. In nici un caz nu vor supravietui piesele "tata unde te-am adus" sau "sunt atat de mandru ca-s roman". Chiar o sa urmaresc dupa ce vei da coltu' daca va mai canta cineva piesele tale, asa cum le canta pe cele ale marilor compozitori. Ce-ar fi sa nu te mai crezi atat de celebru, si sa te apuci serios de creat? Cu celebritate dintr-asta iluzorie, din care rezulta cateva mesaje de apreciere pe blog, cam umflate cu pompa, si cateva sute de spectatori (poate cateva mii adunati intr-un an de zile) si cateva aparitii fulgeratoare si scurte la tv, ori radio, nu vei ajunge sa gusti celebritatea reala, sa fim seriosi! Trezeste-te maestre, nu mai dormi in papuci! Pune-te cu burta pe compus, muzica valoroasa nu cantecelele pe care le faci acuma! Cap ai, minte ce-ti mai trebuie? Nu te umfla in pene, ca valoarea ta este una foarte mica, in arealul muzicii...oare cand te vei trezi la realitate? sper ca nu dupa ce vei muri! mai ai timp, dar nu se stie cat de mult! Succes! si bafta! si sa fii sanatos, si sa-ti dea Domnul multa minte, mai multa decat cea de 25 de ani pe care o ai acum! Da-i Doamne!"

….Şi îmi vin în minte versurile lui Laurenţiu Ghiţă. Greu de ajuns la miezul ăla gustos.

Veveriţoiul şi veveriţuca

Veveriţoiul şi veveriţuca,

Se-ocupă cu joaca, cu zboru’ şi fuga.

Se-aruncă săgeată în frunzişul des

Şi uite-i cum intră, ba uite-i cum ies.

Şi când zici că pică şi se prăbuşesc,

Se-agaţă de-o creangă şi-apoi iar pornesc.

Veveriţoiul şi-o veveriţucă,

În a lor planare au dat peste-o nucă,

Frumoasă şi verde, rotundă şi coaptă,

În nucul cel mare, ce creşte la poartă.

O singură nucă şi nici alte poame,

Te uiţi doar la dânsa şi te-apucă foame.

O veveriţucă şi-un veveriţoi,

Se uită la nucă şi plâng amândoi,

Căci dinţi au de lapte şi nici o măsea

Ei nu au în gură s-o poată crăpa.

Şi atunci de ciudă o-aruncă pe jos,

Căci nu pot ajunge la miezul gustos.

Veveriţoiul şi-o veveriţucă,

Se-asează pe iarbă şi plâng lângă nucă.

Dar în vremea asta din turma ce pleacă

Din grajduri să pască, se-apropie-o vacă,

Şi calcă pe nucă în mersu-i obez,

De nu se mai ştie ce-i coajă, ce-i miez.

Iar veveriţoiul şi veveriţuca,

Cu ochii în lacrimi, pierdutu-şi-au nuca.

Şi-au doar o morală, ca o consolare:

Când dai de o nucă şi vezi că-i prea mare,

Găseşte o soluţie la tine-n copaci....

Că vin şi ţi-o strică tot felu’ de vaci!

Daniel

P.S. : Şi mâine dacă dau colţu’ , tot rămâne ceva bun în urma mea. Dar în urma ta?

Definiţii intr-o ureche - din categoria "să ne râdem puţin"

2012-01-24T01:33:00.000-08:00

Liliac – mamifer ornamental cu flori albe sau violet, membranate, ce leagă membrele anterioare de membrele posterioare….şi miroase frumos;

Mulatru – rezultatul împerecherii dintre un câine cu o vacă;

Nudism – videochat la Primărie;

Pisoar – mai pe seara pe moldoveneşte ( în franceza );

Ospitalitate – însuşirea de a avea cafea;

Pornografie – tehnica înregistrării pornirilor;

Revanşă – arma prostului;

Stomac – spaţiul de tranzit al conştiinţei;

Tur – mişcare circulară în jurul unui ax sau al unui alt punct fix, aflat în parte din spate a pantalonilor;

Roşia Montană – legumă pasionată de alpinism;

Violator – cel care necinsteşte timpanele şi partiturile muzicale, cântând fals la violă;

Zel – substanţă extrasă si importată din Zeelandia;

Burtieră – pansament pentru burtica lui Lorette;

Elvis Presley – copia americană a lui Ştefan Bănică Jr.;

Marochinărie – magazin pentru chinezi maro cu iie;

X - atenţie ! …poate fi vorba de oricine;

Y - ingliţă fără elastic;

Jartea – curvă elastică;

Bretea – o jartea “mai” superioară;

Neluţu – proprietar de puţ;

Neluţa – proprietară de fântână;

Fântână – femininul de la puţ;

Conducător – ducător de conuri;

Mineralogie – logos mineral;

Autopsie – disecarea unui cadavru pentru a se stabili dacă este mort sau viu;

Clapon – cocoş căruia i s-au tras clapele;

Cocoş - …..căruia i s-au tras clapele….

Gâsculiţă – curcă cu creier de găină şi comportament de pasăre de noapte;

Elan – boală pe cala de dispariţie cu nevasta în Monte Carlo;

Fiere – lichiorul cu care te servesc ipocriţii;

Calamar – un cal în care s-a spart fierea;

Dobitoc – depinde ce funcţie are;

Coş – bubă pe faţă. Face 3 puncte daca e spart de la distanţă;

Jantă – altceva pe care se pune cauciuc;

Palincă – placă de pal înainte să fie distrusă;

Kilo – chilot de import rupt la fund;

Miliţian – submultiplul ţian-ului. După acelaşi model, multiplul ţian-ului este chiloţianul;

Leu – paduchele dolarului;

Şosetă – arma (fostă) albă cu efect nimicitor;

Supă – scula lui Ion Iliescu ( varianta cu “p” );

Găzar – un prieten al lui Băsescu ( varianta fără “o”);

Protest – de acord cu testul;

Harpon – masculinul de la harpă;

Inteligent – inginer care practică altă meserie;

Ţap – proţap care se abţine la vot;

Untdelemn – de ce-o fi …numai unt să fie;

Latifundiar – Becali ( varianta cu fundul lat );

Curajos – Emil Boc ( varianta cu picioare foarte scurte );

Preşedinte – un dinte pe un preş;

Roberta Anastase – calculator blond made în China;

Mulţumim Costel Pătrăşcan pentru caricaturi.

Daniel

Vorbe despre oameni buni

2012-01-23T10:10:00.000-08:00

Din ciclul “Vorbe despre oameni buni” să cunoaştem azi o ploieşteancă, pasionată de frumos.

Oamenii buni şi frumoşi sunt prea puţin cunoscuţi în ţara noastră din păcate. Ies în evidenţă (oare de ce?) ne-valoroşii, purtătoarele de silicoane, prostul gust şi mitocănia. Când apare căte un om bun si frumos în calea noastră, ne vine să ne închinăm cu mulţumire şi să zicem în gând: “ multumescu-ţi Ţie Doamne…nu e totul pierdut!”.

Un prieten bun mă întreba cu umor zilele trecute: “băi Daniele, te văd toată ziua conectat…cât ţi-a venit feisbucu’ luna trecută ?”…Ei da, Facebook, o cale minunată de a cunoaşte oamenii buni şi pasiunile lor frumoase. Aşa am cunoscut o ploieşteancă ( iată cum creşte mândria de ploieştean în mine !) pe numele ei Mihaela Laslo. Se pare că ne-am cunoscut si pe viu la o ediţie din anii trecuţi a festivalului de folk de la Ploieşti….dar sincer sa fiu (şi spre ruşinea mea), nu îmi aduc aminte momentul. În schimb am intrat în vorbă online, şi am aruncat o privire pe fotografiile postate de Mihaela. Reacţia mea a fost una cât se poate de simplă şi de directă. I-am spus: “uau...dar eşti foarte tare !!!”.

Mihaela Laslo – pictor restaurator

web: www.artline.ro (pictura religioasa)

www.myspace.com/mihaelalaslo

http://www.facebook.com/pages/Mihaela-Laslo/131917983505314

I-am cerut Mihaelei nişte informaţii despre ea şi despre munca ei, cerandu-i permisiunea să scriu despre ea pe blog. A fost de acord şi mi-a trimis CV-ul ei artistic din care îmi permit să extrag câteva informaţii.

Mihaela Laslo este licenţiată în restaurare pictură de şevalet, Universitatea „SPIRU HARET”, Bucureşti Facultatea de Construcţii, Arhitectură, Urbanism, Design- Specializarea: Tehnici de cercetare şi conservare a patrimoniului arheologic şi muzeal”, urmând ulterior şi diverse alte cursuri de perfecţionare în restaurarea şi conservarea patrimoniului muzeal, grafician calculator etc. A participat de-a lungul anilor la diverse proiecte de restaurare. A expus alături de colegi de breaslă, a participat la mai multe tabere de creaţie şi a avut deasemenea mai multe expoziţii personale:

2003- Icoane - Hotel „PRESIDENT”, Mangalia, Centrul Român de Afaceri „Marea Neagră”,

2004 - Icoane - Galeriile de Artă, Ploieşti

2006 - Icoane - Hotel „PRESIDENT”, Mangalia, Centrul Român de Afaceri „Marea Neagră”,

2007 - Pictură şi grafică - Universul solar - Hotel „PRESIDENT”, Mangalia, Centrul Român de Afaceri „Marea Neagră”

2008 - Pictură şi grafică - Centrul Cultural Callatis, Mangalia

2011- Expoziţie de icoane pe sticlă din Ţara Făgăraşului-The Ark Bucureşti, în cadrul evenimentului Slow Food Ţara Făgăraşului şi tarafagarasului.eu

Intraţi vă rog, spre edificare, pe următoarele site-uri.

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.195539080476537.46728.131917983505314&type=3&l=f417ebd9d6
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.240207802676331.64283.131917983505314&type=3&l=5278ae4cd0
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.254776674552777.66770.131917983505314&type=3&l=c669e18cd8
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.272636062766838.70881.131917983505314&type=3&l=982f5739fc

Mihaela are lucrări în colecţii particulare din : România, U.S.A, Canada, Franţa, Italia, Germania, Spania,

Anglia, Grecia, Belgia, Israel, Croaţia.

Dragi prieteni, am expus doar câteva “motive” menite să vă facă să vreţi să cunoaşteţi măcar o parte mica din creaţia Mihaelei. Sper că v-am convins.

Mihaela Laslo a avut amabilitatea să raspundă câtorva întrebari, puse de un om fără pretenţii reportericeşti, întrebări simple, prieteneşti.

Eu : Cum e să fii ploieşteancă?

Mihaela Laslo ………………………………………

Eu : OK, şi după acest început furtunos, care este cea mai importantă ispravă artistică a ta de până acum?

Pentru mine, toate lucrările sunt importante, pentru că le fac întotdeauna cu acelaşi gând: să-mi placă mie, ca şi cum le-aş pune la mine în casă. Dar ma bucur când pot lucra cu copiii, în special cu cei de clase primare; de câţiva ani buni, tot am facut iconiţe pe sticlă la diverse şcoli din Ploieşti şi a fost o experienţă foarte mişto şi foarte haioasă. Copiii , când e vorba de artă, pictură în special, sunt spectaculoşi, pentru că n-au nicio frică de culoare.

Am “dus” pictura pe sticlă şi-n Croaţia, la Osijek, în 2008, unde am participat la un proiect organizat de o fundaţie şi de de primăria locală , numit “Like a cloud”, ca workshop leader , “Blue dream” era tematica workshop-ului, unde am lucrat şi cu copii şi cu adulţi ce au fost foarte încântaţi de ce pot face singuri cu culorile şi pensula pe o bucăţică de sticlă.

http://www.fosigo.net/zemljabezgranica.com/portal/index.php/en/2008-like-a-cloud/workshops.html

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.104349202920367.8479.100000358637980&type=3&l=97faa4dd1a

Culmea e c-am reprezentat Ploieştiul (Ploiestiul şi Osijek-ul fiind oraşe înfrăţite) şi implicit şi România, fiind prima românca implicată în proiectul lor, care e început de ani buni. Dar cum se întâmplă la noi, când a fost vorba de plecat am plecat pe banii mei, şi la întoarcere, nu m-a întrebat nimeni ce-am făcut şi cum a fost, a trebuit să mă duc eu să le arăt poze, pliante şi afişe cu ce-a fost acolo şi să le spun că au fost foarte bucuroşi şi încântaţi de mine cei din Osijek si ca ma asteapta oricând la ei. Şi ăsta a fost tot “ecoul”.

Eu: Eu încerc să mă ţin departe de politică dar nu pot să mă abţin sa te întreb: daca ar fi să dăruieşti o icoană unui om politic pentru ca să devină “om bun”, cine ar fi persoana şi ce icoană i-ai darui?

M.L. : Îţi răspund c-o întrebare, ca să ştii unde mă situez eu faţă de politică: tot Băsescu e preşedinte?

Dar dacă ar fi să dăruiesc cuiva o icoană, i-aş dărui-o Regelui Mihai şi nu ca să devina “om bun”, pentru ca este “om bun “, ci pentru că mi-ar plăcea să aibă o icoană de la mine.

Eu : Dacă în România cultura ar fi o uşă de biserică, cum ai “restaura-o”?

M.L. : Ca şi pe prima - şi sper că nu şi ultima- uşă de biserică pe care am restaurat-o, adică aşa cum am învăţat, “ca la carte”, trecând prin toate etapele, dar mi-aş dori să fie mult mai apreciată ca prima, de cine trebuie, să fie plătită cum trebuie şi să fie toată lumea multumită.

Eu : Enumeră te rog câţiva dintre artiştii plastici români care nu îşi merită soarta. Oameni care ar merita să fie mai cunoscuţi, dar nu sunt.

M.L. : Sunt mult prea mulţi, nici n-aş putea să îi enumăr aici, şi sunt o grămadă şi de la noi din Ploieşti. Nu ştiu alţii cum sunt, dar ştiu cum sunt eu: nu mă pricep să-mi fac reclamă, nu mă pricep să-mi “vând” arta, prioritatea mea fiind familia. Deci pâna la urmă, depinde foarte mult de fiecare, dacă şi la ce renunţă pentru arta sa, pentru a şi-o face cunoscută.

Eu : Dacă ar disparea culoarea albastru de pe pământ, cum ai picta cerul României ca să ne dea senzaţia de optimism şi linişte. Ce culoare / culori…în ce fel?

M.L. : Aaa, asta e foarte simplu: auriu (foiţa de aur cea nelipsită), cu ceva patine care să dea diverse nuanţe de roşu, şi eventual cu ceva norişori argintii … Cui nu-i place răsăritul şi apusul şi culorile lor?

Eu : Am vazut în special la icoane că încerci să pui amprenta proprie în lucrări. Mi-au plăcut mult îngerii tăi. Totuşi, ai avut modele în munca ta? Te apropii ca stil de vreun mare artist?

M.L. : Eh, cine nu visează să se (măcar) apropie de vreun mare artist? Pentru icoanele pe lemn, preferatul meu e Rubliov şi apoi Teofan grecul. Nu o sa mă apropii niciodata de “harul” lor, asta e clar. La început făceam icoanele în stil bizantin “classic”, să zic aşa. Acum toate icoanele le fac aşa cum le simt eu, cum le “văd” eu. Dintre pictorii români de icoane pe sticlă, Savu Moga îmi place cel mai mult, dar sunt foarte multe icoane superbe, nesemnate, în special cele de la Nicula, pe care le-am reprodus de nenumarate ori.

Eu : Asculţi muzică atunci când lucrezi? Dacă da, ce fel de muzică?

M.L. : Nu pot să lucrez dacă nu am fundal muzical. Primul lucru pe care-l fac atunci când intru în atelier e să dau drumul la muzică. Ascult soft rock, muzica oldies (but goldies), online, posturi care nu au reclame, ştiri, doar muzică bună care să mă facă să fredonez şi să mă inspire.

Eu : Dacă cineva ţi-ar comanda un tablou care să se numească “Apă şi Foc”… ai putea să faci o descriere a lucrarii?

M.L. : Nu, pentru că niciodată nu ştiu cum va ieşi… de obicei încep jucându-ma cu fondurile, cu culorile (pamântului de cele mai multe ori), cu texturile, dar în mod sigur ţi-aş putea spune că o să folosesc foiţa de aur şi de argint. Nu ştiu dacă ai observat, dar nu am nici o lucrare care sa nu aibă un pic de foiţă, indiferent de subiect.

Eu : Nu am să pun întrebarea aia cu “ce planuri de viitor ai”….dar aş dori să spui tu câteva cuvinte de final … orice crezi tu că merităm să ştim de la tine. Un gând, o atenţie…

M.L. : …Să trec(em) cu bine şi de apocalipsa asta, să am cât mai multe expoziţii şi să vând cât mai multe lucrări, să pot trăi doar din vânzarea de lucrări de artă, să întâlnesc cât mai mulţi oameni, virtual sau în realitate, care să îmi aprecieze munca. Pe plan personal, nu-mi doresc decât să-mi fie copiii sănătoşi şi să aibă ei parte de tot ce n-am avut eu. Ceea ce vă doresc si vouă.

Eu : Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Daniel

Important e să simt ce scriu - Planuri pentru 2012

2012-01-03T09:53:00.000-08:00

De multe ori mi se pune întrebarea: cum scriu cântecele? Întâi melodia după care versurie, sau invers….sau cum? Răspunsul nu mi se pare deloc uşor. Sunt situaţii şi situaţii. Dar cele mai multe dintre cantece le scriu în momentul cănd îmi vine ideea, pe prima bucată de hârtie care îmi pică în mână. Cumpărasem şi un reportofon care mă ajuta la memorarea melodiei…acum cu celularul. Dar au fost vreo două cântece pe care le-am visat, adică visam că sunt pe scenă sau cu prietenii şi cântam.

Aşa s-a născut de exemplu “Balada lu’ Adrianu”. Îmi aduc aminte că l-am visat într-o joi noaptea ( pe cântec, nu pe Năstase…nu vă gândiţi la prostii! ). Pe la 3 de dimineaţă mă trezesc buimac, dar cu cântecul şi versurile încă în cap, am dat fuga la bucătărie, am scos de la frigider sticla de vin pe care o începusem seara, am aprins o ţigară şi am început să aştern versurile şi notele pe hârtie. În clipa aceea nu aveam decât două strofe şi refrenul… rămase din vis. Noroc că sticla de vin era jumătate și țigări mai aveam destule, așa că nu m-am lăsat până nu am terminat. Am mers la somn fericit și m-am trezit pe la 10:30. L-am sunat imediat pe băiatul cu care făceam înregistrări și am zburat la studio. Cântecul a ieșit bine, într-un timp foarte scurt. L-am sunat pe Huidu de la Cronica Cârcotașilor și i-am spus că am o piesă nouă, dar cam politică. Era la munte să schieze, dar mi-a zis că pot să i-o trimit că o asculte duminică la întoarcerea în București. Duminică seară primesc un mail de la el ( încă îl am ! ) în care îmi cerea să nu mai dau piesa nimănui, ba mai mult, să îi accord exclusivitate vreo 2 săptămâni. Am zis...OK! Păcat că eu nu am avut parte de același tratament din partea lui atunci când am avut nevoie, dar am supraviețuit. În fine, știa el de ce îmi cere exclusivitate.

A doua zi de dimineață, cap de afiș și principală știre a zilei a fost punerea oficială sub acuzare a lui Adrian Năstase în cazul Zambaccian. Piesa s-a difuzat la greu vreme de vreo 2 săptămâni, și cu mare success se pare. Și ca un fapt divers, acum vreo 2 săptămâni mă sună un nene de la RTV și mă întreabă dacă piesa este a mea și cum mi-a venit ideea să o scriu? Zic...da, e a mea, și am scris-o pentru că așa am simțit. A fost la fel ca în cazul cu Vine Valul, scrisă înainte de începerea inundațiilor din 95. Și mă mai întreabă...”stii că azi l-au scos de sub acuzație și e curat ca lacrima?” Eram cam adormit când am primit telefonul, dar parcă nu m-am mirat deloc.... he he he !

Și alte cântece au povești asemănătoare, dar cele scrise în anii studenţiei, și care îmi sunt mie cele mai dragi, sunt cele scrise pe foi de caiet de curs, pe plicuri de la prietene, pe coperți de caiete și manuale, în fine, pe te miri ce. Aseară am răsfoit “documente” vechi aruncate într-un geamantan din pod și am regăsit ( nu speram să le mai am ) poezia “În bătaia lunii” a Cameliei Constantin, poezie care a devenit un cântec drag mie, “Trandafirul”. Am găsit de asemenea paginile de caiet de curs ( de Acţionări electrice ) pe care am scris versurile de la “Mii de smaralde” și “Ploaie în Ploiesti”… şi mai sunt și altele, dar acum m-am gândit să vi le prezint pe acestea.

Mai multe poezii ale Cameliei într-un articol viitor. Credeți-mă va rog, sunt superbe. Sper să nu încalc vreo regulă a drepturilor de autor publicându-le. Dar cred că nu , atâta vreme cât ea mi le-a dăruit. Și evident că îmi doresc că până la urmă autoarea să apară. Am observat că la cele doua cantece scrise pe foi de curs mai am şi ceva greşeli de punctuaţie…dar e normal, ţinând cont de condiţiile în care au fost scrise. Deasemenea…observ că versurile actuale au suferit ceva modificari….mici însă.

Deci ideea este că nu contează ce scriu prima dată : versurile, melodia….Important este să simt ce scriu. Și am de gând să mai scriu mult de acum înainte. Vinul încă îmi place. De țigări m-am lăsat acum mai bine de un an.

Planuri pentru anul acesta:

1. Un CD pentru suflet, “Un colț de Paradis”, care o să conțină restul cântecelor scrise în mare parte în anii studenției;

2. Un CD numit “Matrimoniale”, împreună cu prietena mea dragă, Mariana Butnaru;

3. … şi cu puțin noroc, o carte ce se va numi “Ţânţaru”. Sunt încă în faza de documentare, dar am să încep să scriu peste doar câteva zile, așa că sunt optimist cu privire la lansare, până la sfârşitul anului..

Dar mai înainte de toate, să fie sănătate și la mine și la voi! Vă pup şi La Mulţi Ani !

P.S. : Să reuşesc măcar “Matrimoniale” şi “Ţânţaru”…ar fi super!

Daniel

"Omul Bun" ....în suferinţă !

2011-12-28T07:31:00.000-08:00

Câteva cuvinte despre o manifestare artistică ce ne-a bucurat sufletele ani la rând, dar care din păcate anul acesta s-a aflat în grea suferinţă: festivalul concurs de muzică folk “Om bun”.

Am avut ( şi sper să am în continuare) onoarea să fiu invitat să susţin recitaluri atât la ediţiile concurs cât şi în cadrul galelor de la Sala Palatului. Şi după cum spuneam şi anul acesta pe scenă, am cel puţin două motive personale să iubesc “Om bun”, ca pe un părinte, ca pe un un binefăcător. În primul rând pentru că mi-a schimbat viaţa (evident, în bine) o dată cu câstigarea trofeului în Decembrie 2004, relansându-mă pe piaţa muzicală românească.

Câţiva ani mai târziu….aş putea spune că indirect, chiar mi-a salvat viaţa. Nu că ar fi foarte util sa ştiţi dar...mai ţineţi minte tragedia cu avionul Air France prăbuşit în Atlantic pe 1 iunie 2009? Ei bine, am avut bilet cumpărat în acel avion. Ar fi trebuit să călătoresc pe 1 mai 2009 spre Brazilia şi să mă întorc acasă pe 1 iunie. Dar cu puţine luni înainte de accident, am solicitat schimbarea datei de plecare – sosire. Motivul: Programarea din acel an a Galei “Om bun “ de la Sala Palatului. Spre surpriza şi bucuria mea, am reusit schimbarea datei zborului, astfel încât am putut susţine recitalul. Pe data de 1 iunie 2009, dată la care ar fi trebuit să călătoresc către casă, la ora producerii tragediei, mă aflam în faţa calculatorului conectat la internet, citind cu stupoare anunţul următor….“Air France plane: 'No hope' of survivors. Airbus A330 Brazil to Paris flight disappears with 228 on board…” ce am simţit în momentele si zilele următoare, îmi este greu să descriu.

Din păcate, în acest an nivelul participării în concurs a fost unul mult scăzut, motiv pentru care, aşa după cum spunea un membru al juriului, Marele Premiu nu s-a acordat. Mai mult decât atât, mi s-a părut că au existat carenţe mari şi la capitolul organizare, ca să nu mai spun că sonorizarea a lăsat mult de dorit. După cum mi-am obişnuit publicul, în fiecare an prezint o piesă noua. Anul acesta cântecul nou s-a numit “O la la…la la” şi este un răspuns critic la adresa acelor jurnalişti ne-profesionişti din Franţa şi Italia, care pentru a nu ştiu câta oară îşi permit să ironizeze Poporul Român plecând de la “fapte comise” de către unii cetăţeni ai nostri, aflaţi cu sau fără treabă serioasă pe la ei. Toate bune şi frumoase, doar că în timp ce cu emoţie prezentam noua lucrare, microfonul de voce s-a oprit. Am sesizat momentul, şi cu acordul publicului am căutat să continui piesa cântând fără microfon. Însă un nene a apărut pe scenă şi m-a oprit pentru a doua oară, schimbând microfonul din mers. Acesta a funcţionat oarecum până la finalul piesei, dar cu un sunet total diferit….în fine, noul cântec a fost transformat până la urmă într-un fel de mare varză. Bine măcar că am reuşit să transmit mesajul către public. Şi ca o recompensă, publicul a dorit un bis, aşa că m-am re-aşezat pe scaun şi am început să cânt. Dar surpriză, câteva secunde mai târziu mă trezesc lângă mine cu acelaşi nene care împingea pe scenă o masă cu diverse scule electronice…M-am uitat la el si …no comment!

Deci zic: a fost prea frumos acest festival de-a lungul anilor ca să îl lăsăm să se degradeze. Nu am să ezit să pun umărul la buna lui organizare, dacă vreodată mi se va cere acest lucru. Şi am să îl iubesc în continuare pentru că este unul dintre puţinele lucruri frumoase care ni s-a întâmplat şi încă ni se întâmplă. Mie …poate puţin mai mult.

O la la …la la

Mă-ntreabă un francez aşa-ntr-o seară,

Cu-un rânjet idiot pe mocarină,

Dacă-s probleme pe la noi prin ţară

Cu carnea de cocoş, sau de găină.

Căci lebedele de la ei din parcuri

Le-omoară unii şi-apoi le găteşte,

Dotaţi cu tolbe, cu săgeţi şi arcuri

Şi strigăte de luptă-n româneşte.

O la la la laaaa…..

Îi zic: - Ce nu-nţelegi băi, Jean Valjeane?...

Cum ţie-ţi place carnea de broscoi,

Noi consumăm la prânz …fie copane,

Ori gât, cu cioc cu tot…de lebădoi!......cu usturoi !

La noi găina e o zeitate,

Cum vaca e în India, o sfântă!

Si-l vad pe nenea Jean căzând pe spate

Luând ţarâna de pe jos la trântă.

O la la la laaaa…..

Şi-n plus, mon Dieu, e-atâta de gustoasă,

Şi-i cel mai cu tradiţie potol.

Tu, mâncă broasca ta, aia râioasă,

Noi, lebaduţă, sans colesterol!

Şi cum m-ai enervat peste măsură,

Cu toate că de fapt nu faci doi bani…

Nu meriţi tu, aşa, o-njuratură

Când zici că toţi românii sunt ţigani?

O la la la laaa……

Dar fotbaliştii vostri cum sunt frate?

Te uiţi la moaca lor şi râzi de mori!

Căci seamănă, mai bine nu se poate,

A mon avis….ăăă… cu un stol de …ăăăă…..vrăbii?

Şi mai aveţi voi unul, cam Păcală,

Franţuz ca tine, ce s-a luat de noi.

Vrea căpitan român la Naţională.

Păi… Nicoliţă nu-i acum la voi?

O la la la laaaa……

Îmi spui că v-atacăm în intersecţie

Când asteptaţi frumos la semafor,

Facându-vă la tot ce-aveţi inspecţie,

La bani, la CD-player, la motor…

Eu cred că tu cam minţi. La noi în ţară,

Asemenea probleme nimeni n-are,

Căci nu avem şosele bunăoară,

Şi deci, noi nu oprim la semafoare.

O la la la laaaaaa…….

Se luară după voi şi talienii

Que cazzo mama miarababura!

Facură-ai nostri 2-3 tâmpenii,

Şi de atunci nu le mai tace gura.

Da-acu doua milenii ce făcură

Prin Dacia străbună? Vrei să ştii?

Ne-au luat femei, haleală, băutură,

Si-au mai făcut şi-o groază de copii.

O la la la laaaaa……

De ce se teme-acum nea Macaroană?

Că dăm atac multiplu la femei?

Că violăm non stop, cerând pomană,

Şi-o să renască Dacia la ei?

Bătrâna Dacie n-o să renască

C-aţi luat-o şi-aţi făcut-o voi Logan.

CU NOI VĂ FACEŢI PIB-UL BĂĂĂ… SĂ CREASCĂ!

Ai înţeles băi....nenea Jean Valjean ?

Daniel

FESTIVALUL "OM BUN" - Teatrul Nottara, 19-21 Decembrie 2011

2011-12-08T18:49:00.000-08:00

Festivalul National - Concurs de muzica folk Om Bun 19-21 Dec

Luni, 19 Decembrie 2011, ora 18:00

Teatrul Nottara,Bucuresti

Cu 21 ani in urma, Fundatia Culturala "Om Bun" lansa prima editie a Festivalului National de muzica folk "Om Bun", eveniment artistic menit sa desemneze in fiecare an cele mai bune noi creatii folk autohtone si cele mai promitatoare debuturi, precum si sa readuca in atentia spectatorilor, prin recitaluri de tinuta, marile nume ale genului din Romania.

      Popularitatea festivalului a crescut de la un an la altul, el devenind principala manifestare folk din tara noastra, la el participand an de an cei mai valorosi artisti folk din Romania.
     In zilele de 19, 20 si 21 Decembrie, are loc, la Teatrul Nottara din Bucuresti, editia a XXI-a a festivalului, structurat, ca de obicei, pe doua sectiuni: sectiunea "Concurs" - adresata debutantilor si sectiunea "Recitaluri".
      Si anul acesta, ne vor regala cu recitaluri consistente Alexandru Andries, Ducu Bertzi, Vasile Seicaru, Victor Socaciu, Doru Stanculescu, Adrian Ivanitchi, Maria Gheorghiu, Andrei Paunescu, Catalin Stepa, alaturi de non-conformistii Ada Milea si Daniel Iancu.
      Un moment inedit il va constitui microrecitalul grupului New Horizons Family (SUA) care va oferi publicului bucurestean o selectie de colinde americane, adecvate apropierii Sarbatorilor de iarna..

      Preselectia pentru concurs va avea loc duminica, 18 decembrie, de la ora 10:00, la Teatrul Nottara (Bdul Magheru nr. 20).

Pret / bilet : 30 ron

Va asteptam cu drag,

Daniel

Mariana Butnaru în concert !

2011-11-30T06:04:00.000-08:00

Din nou, din ciclul “Vorbe despre Oameni Buni”, azi despre o prietenă moldo-constănţeancă.

Se zicea cu câţiva ani în urmă că Dobrogea ar trebui să-şi schimbe numele în Moldova Nouă, după modelul New York, botezat aşa plecând de la numele localităţii York, un vechi centru al comerţului cu lână din Anglia. Cam ce făceau moldovenii prin locurile natale până să vină în Dobrogea în număr mare, ca să puna osul la construcţia Socialismului. Sper că înţelegeţi legătura … New York - New Moldova. Şi ca să fie mai clar, prietena noastră este din Târgul Frumos…dar ei îi place să spună… “- eu mi-s din Târgul Mişto”.

Despre Mariana Butnaru aş vrea să vorbim astăzi, adică despre nevastă-mea “scenică”, cea care mă înjură cu atâta pasiune în binecunoscutul cântec “E armonie-n casa noastră”. Marinuş ( cum îmi place mie să o alint ) are în sfârşit curajul să apară (mai des) în public, în concerte de autor ca să zic aşa. Am avut plăcerea să o revăd pe scenă acum câteva zile într-un concert superb, într-o cafenea mica dar plină de charm din Constanţa, Renard Café. Spre ruşinea mea…sau poate a Marianei, care ar fi trebuit să se facă mai bine cunoscută până acum, am ascultat cântece noi şi chiar necunoscute mie, într-o interpretare de excepţie. Sper ca v-aţi prins că personajul din prima fotografie este chiar Mariana Butnaru, în varianta “autobuz”. Mă refer la faptul că poartă pe faţă un fel de parbriz de autobuz. În rest distinsă / cu vopseaua neatinsă! (Sper să mă ierte… nu am putut să mă abţin :))))

Îi spuneam acum ceva vreme că vorbeşte cam mult pe scenă între cântece , dar se pare că nu am avut dreptate. Şi-a gândit spectacolul într-un mare fel, cu vorbe bine alese, între cântece bine alese, ce au facut momentele de pauză să curgă lin către următoarea piesă. Şi pe lângă faptul că ne-a adus în faza să vrem să ne ridicăm pentru a aplauda mai cu foc, să chiuim şi să fluierăm “always de bine”, ne-a mai adus în spectacol şi câţiva copii super talentaţi, elevi la orele ei de chitară. A, nu am menţionat faptul că Mariana Butnaru este învăţătoare (la clasa a 3-a anul acesta) dar şi profesoară de muzică. Până acum au ieşit ceva generaţii de copii din mâinile ei harnice, copii care datorită Marianei s-au îndrăgostit iremediabil de chitară.

Că veni vorba de “E armonie-n casa noastră”: Acum vreo 3 ani am invitat-o pe Mariana la mine acasă, la o cântare, a doua zi de Crăciun. Aveam musafiri un grup de prieteni şi foşti colegi de facultate din Ploieşti. Ei o ştiau pe Mariana doar din cântecul cu armonia. Ei bine, dupa ce a cântat câteva dintre piesele compoziţie proprie (muzică şi versuri), colegii mei practic au urlat la mine:”- Băăă, nu mai pune femeia asta să cânte bazaconiile tale! Uite ce piese superbe are….şi ce voce !”…şi nu pot decât să fiu de acord cu ei.

Dintre elevii ei prezenţi în sală la shoul din Renard Café, aş remarca unul în mod deosebit. Pe Bogdan Ciortan alias Bobo. Acum câţiva ani, când era încă prichindel, l-am avut invitat într-un concert al meu. A cântat atunci “Ofiţerul Radu” precum şi o compoziţie a lui (încă de atunci compunea…) ceva despre unchiul său, Gigi. Acum, evident trecut la next level, a abordat pe scenă printre altele, o piesa a celor de la Phoenix, ajutat de o prietenă foarte talentată, piesă interpretată în varianta voce-chitară-mandolină. Minunat ! Şi nu a fost singura piesă cântată în această formulă. În seara Marianei, am luat deci cunoştinţă cu folkul frumos mandolinizat. Deabia aştept să îi revăd pe aceşti copii frumoşi.

Îl puteţi vedea pe Bobo în doua poze “furate” de pe pagina lui de Facebook. Una în care cântă liber în natură, asta după ce şi-a luat zborul definitiv de la clasele de chitară ale Marianei, şi una în care îşi exprimă deplina recunoştinţă faţă de cea care i-a fost profesoară, spre bucuria dânsei, evident. După principiul “Căci Moldova nu-i a mea, da’ nici a dumneavoastră…”

Un public superb… doar că unii tovarăşi au mai deranjat atmosfera încercând să demonstreze că “e mare fotografi” (de exemplu tipu’ cu pulover verde!) . Şi unde mai pui că până la urmă respectivul a folosit poze furate de pe net pentru a scrie acest minunat articol…

Ce mai face Mariana în afară de a cânta şi a-i învăţa pe prichindei să cânte? Păi face o frumoasă emisiune de muzică folk la Radio Neptun din Constanţa, şi anume “Clar de inima”. Şi o face cu multă pasiune şi profesionalism… “RONmuneraţia” nefiind probabil pe măsura efortului şi talentului ei. Avem o fotografie şi cu Mariana Butnaru la Radio, alături de două dintre elevele sale, probabil invitate în emisiune.

La capitolul planuri de viitor….păi cu puţin noroc, Mariana va publica primul ei CD de autor, undeva prin vara următoare. După care aş profita încă o data de talentul şi bunăvoinţa ei (ce să fac? recunosc, sunt un mare oportunist!) şi aş invita-o pe Mariana să punem la cale împreună un CD care să se numească “Matrimoniale”, un CD care sperăm noi că vă va aduce zâmbetul pe buze…căci despre asta este vorba până la urmă: viaţa este scurtă şi trece repede….deci să fim voioşi.

UN PORC SI O LICHEA ...by Mariana Butnaru

Daniel

Piţa LA BOMBA ...cu sos de muzică folk !

2011-11-28T10:24:00.000-08:00

Din ciclul “Vorbe despre Oameni Buni “, să “bârfim” azi un prieten bucovinean.

“Un om normal ar fi spus despre Piţăria LA BOMBA că se află într-un oraş minunat, cu oameni minunaţi şi cu o natură care a binecuvântat aceste locuri.

Dar noi... noi nu suntem chiar normali cu totul şi spunem:

Am pus LA BOMBA între Poliţie, Parchet, Urgenţă, Pompe funebre şi Morgă, pentru ca Gura Humorului să rămână un oraş liniştit.

Am făcut folk-ul să renască numai ca să "moară duşmanii meeei"!

Am reinventat piţa pe principii sănătoase cum ar fi mult, bun, ieftin şi devreme acasă.
Am făcut "neamul prost" o unitate de măsură.

Am inventat hrănirea concomitentă a minţii, inimii şi stomacului şi pe lângă toate aceste măreţe realizări am reuşit să trăim.”

http://www.pizzalabomba.ro/

Dragii mei, acestea sunt cuvintele unui om mare la stat, la sfat, la scris, la suflet şi la ce mai vreţi voi. Un om care mi-a fost bună gazdă la unul dintre ultimele mele concerte, într-un oraş care numa’ de lipsă de umor nu duce lipsă. Este vorba despre amicul nostru Sorin Poclitaru din Gura Humorului. Om “cu greutate” şi la propriu, şi la figurat.

Intri în piţăria pe care o posedă (aşa spune simţul umorului pe care îl deţine că se scrie corect numele binecunoscutei specialităţi culinare) şi vezi pe pereţi superbe tablouri ale unor artişti plastici mai mult sau mai putin localnici. Vezi în vitrină nişte sticle cu băuturi fine iar printre ele, aranjate cu grijă ca nu cumva sa se ciobeasca sau sa dea pe afară, carţile de poezie ale lui Sorin. Scrie cu umor, fară umor, pentru suflete rănite, pentru suflete de vânzare, pentru suflete dăruitoare, pentru copii, pentru tineri, pentru cei cu ani în spate … scrie cu aceeaşi dragoste şi cu deosebit talent. Vă mărturisesc că am fost surprins să văd cât de uşor jonglează Sorin cu cuvinte bine alese, cu ritmul şi cu rima, şi într-un final cu sentimentele cititorului său. Sunt deja multe cântece scrise pe versurile lui Sorin.

De fapt, recent Sorin a lansat primul album de cântece scrise pe versurile lui….deci ce să mai discutăm, este meseriaş omul. Şi cum altfel ar fi putut să se numească acest album dacă nu “Folk (d)in pana mea” ? Am ascultat albumul şi trebuie să vă spun că prima reacţie a mea a fost să mă aşez în fund pe treptele facultaţii şi sa ascult….dar de unde să o mai iau acum? Este o atmosfera plăcută şi studenţească în acest album. Autorii melodiilor au reuşit prin compoziţii simple să meargă direct la suflet şi să mă facă să dau timpul înapoi cu mulţi ani. Felicitari tuturor!

Ce mai vezi în piţăria lui Sorin? Mese aranjate ca în orice piţărie dar pe care te aşteaptă un meniu absolut bestial, marca Sorin Poclitaru. Iată doar câteva spicuiri din meniu precum şi o poză (scanată cât-de-cât). Între noi fie vorba, omul ăsta este henţ la capitolul calculatoare…aşa că nu am reuşit cu nici un chip să primesc de la el o variantă electronic a meniului piţăriei “La Bomba”.

PIŢA LA ALEGERE – tu iţi alegi ingredientele, noi o facem tot cum vrem !

PIŢA SIMFONICĂ – caşcaval, porumb ciuperci, kaizăr, fasole turbată, ceapă , roşii, chipăruş

PIŢA COLESTEROL – slănină, cârnat afumat, bacon, muşchi ţigănesc, brânză de oi , cabanos

PIŢA SOARTA LU’ PUIU – caşcaval, şuncă, ciuperci, piept de pui…

PIŢA BUCURIA HOMOSEXUALULUI – sos, roşii, caşcaval, ciuperci, şuncă, salam uscat, chipăruş, usturoi, ceapă, ardei usturat

PĂSTĂI ŢIGĂNEŞTI – scrijele, brânză de burduf, slănină, ceapă bătută

PIŢA CU NIMIC – blat de piţa, oregano. Merge la o bere!!!

BATON ENERGETIC – cabanos, caşcaval, gogoşari în oţet, sos alb, sos tomat, mac

PIŢA MARE BRÂNZĂ – caşcaval, brânză mucegai, brânză de oi, roşii, ardei, măsline

PIŢA TRÂNTORULUI – fructe, dulceaţa

PIŢA SĂ PLÂNGĂ CÂND O SCOŢI – caşcaval, şuncă, cabanos, ceapă

PIŢA NORMALĂ – 600 gr

PIŢA DE NEAM PROST – 1.2 Kg

MOKA: sos ca pentru mama ( dulce )

sos ca pentru mama soacra ( iute )

Va plouă-n gură, aşa-i?

În fine, acest set-up al meselor ţine cam până cu puţin înainte de începerea spectacolului…pentru că piţăria La Bomba este un loc de adunare al iubitorilor de folk , de stand-up, de poezie şi umor… din Gura Humorului. Mesele şi scaunele se aranjează în linie dreaptă şi din clipa aceea piţa se mănâncă în funcţie de poziţia preferată: pe palme, pe genunchi, pe marginea mesei, pe umărul prietenei, soţului…..pe rochia soacrei ( cu mult checiap)….uatevăr. Şi începe muzica. Au concertat acolo Adrian Beznă, Puiu Creţu, Emeric Imre, Marius Matache, Ovidiu Mihăilescu, Eugen Avram, Maria Gheorghiu, Magda Puşcaş….Interesant este că nu se fumează în timpul spectacolului. Se face o pauză de 15 minute la jumătate în care oamenii ies afară la o gură de bere şi un fum. Dupa care înapoi la treabă.

Am avut parte la Gura Humorului de o primire frumoasă şi de un public pe măsură. Am cântat împreună , am râs, am suspinat, am căzut pe gânduri şi am râs din nou. O seară excelentă pentru care îi mulţumesc prietenului Sorin Poclitaru.

Daniel

PS: Aud ca organizează acum o acţiune mai amplă...un fel de festival....Vom reveni cu amanunte !

Nea Jean – în regim de limuzină

2011-11-19T13:07:00.000-08:00

Aruncând o privire printre textele mele mai vechi, am găsit un monolog scris special pentru regretatul actor Jean Constantin. Mi-a facut onoarea să îl comande cu ceva ani in urmă şi să îl accepte amuzat, în repertoriul său. Din păcate însă, nu a fost să fie aşa cum îi preziceam eu în text. Nea Jean ne-a părăsit mult prea devreme, lăsând un mare gol în lumea teatrului românesc.

Ce-i viaţa asta dragii tatii?
Parcă au luat-o razna anii,

Şi te trezeşti că s-au dus toate:

Averea, frumuseţea, banii…

Mai ţineţi minte când pe vremuri

Functionaţi ca un “ Jaguar”,

Ca un “ Mercedes ”, ca o “ Tatra ”… ( către cineva mai gras din sală)

Sau ca un “BMW” măcar?

Da. Am fost toţi maşini de curse.

Ce roţi, ce interior, ce tablă… !

Şi-acu-n oglinda de la baie

Dacă priveşti…se vede-o rablă!

Plin de săpun, privind oglinda,

Privesc la adevărul… gol,

Şi-atunci îmi zic: “E timpul tată,

Să merg la “SERVICE”... la control.”

Mata ce râzi? Ce, eşti mai brează? ( către o cuoana din primele rânduri )

Ai ţigla mai mişto pe casă?

Nu vezi ce moacă ai? Mai schimb-o

Decât să faci urât de rasă!

Mă duc - sunt hotărât pe treabă-

La Judeţean în fuga mare,

Unde un doctor mă întreabă:

- Aţi dat…talonul… la intrare?

-Am dat – îi zic – la secretară.

A zis că …se ocupa ea!

Şi-n gândul meu: “N-aş avea parte

De popă şi de dumneata!”

- Ia zi nea Jeane, ce te doare?-

Mă-ntreabă el – Hai, zi de toate.

Care-i problema cea mai mare?

- O planetară – zic – Cam bate!

Dacă mai iau şi-o vodcă – două,

Stiţi cum se-aude? V’a să zică

De parca bate-n “ Ţiganiada ”

Tobarul ăla…” Ţandărică ”

Şi-un pic, cu tabla am probleme….

Nu că ar da să ruginească,

Însă culoarea de o vreme,

A început să cam pălească.

Mi-e faima-n joc, domnule medic,

Şi teamă mi-este, orice-ar fi,

Că lumea n-o s-accepte veşnic

Un nea Jenel… varianta gri!

Eu negru-am fost şi voi rămâne,

Ca limuzinele de boşi.

Căci negrii sunt, orice aţi spune,

Mult mai dotaţi…şi mai frumoşi.

Faţa şi masca…asta este! ( arată la chip)

Mi-a dat-o Dumnezeu cel Bun.

De “Haloween” nu mai pun peste…

Nimic! Ce mască să mai pun?

Americanii s-au ales cu

Această sarbatoare a lor,

Căci eu, Dracula şi Băsescu,

Le-am fost modele tuturor.

Urechile - retrovizoare,

Le las aşa, model mai vechi,

Căci altfel pică ochelarii

Dacă renunţ şi la urechi.

Poate doar nasu’, dom-le doctor,

Ar mai putea fi ajustat,

Că nu ştiu dac-o să mă credeţi,

Da’ uite ce mi s-a-ntâmplat:

Îmi zice aseară o fătucă:

- Ce nas “beton” ai, Nea Jenel!

- La ce te uiţi tu fata tatii?

La nas…sau jos…la portofel?

Că nu ştiu cum sa-ţi spun fetiţo,

Dar de oriunde ai privi,

Tot ţeapă iei! ….“ Allegro ” fost-a!

Acum…..” piano-relanti”.

(De portofel ziceam. Subţire!

Cănd trăia “ Ceaşcă ”…alta viaţă

Ducea şi el: plin cu de toate:

Cu mii de lei…sometimes “ verdeaţă ”…!)

La faruri am eu o problemă

De caţiva ani. V-am povestit?

Am vrut să fac şi eu o schemă

Dar n-a ieşit, căci am orbit.

Toţi banii strânşi cu dat din coate,

I-am dat în două, cu un scop:

La SAFI am pus jumătate,

Iar jumatate la BankCoop.

Şi-mi mergea bine faza lungă

Când îi vedeam cum se-nmulţesc.

Era Jenelu’ …gros la pungă!

Dar într-o zi să-nebunesc….

Că s-a pornit de-odată “ Vântu ”…

Şi “ Vlas ” să zică …batea tare…

Că m-a lăsat, vă dau cuvântu’,

Fără nici pic de fază mare.

Da, da! La faruri e problema.

Un scurt probabil c-am făcut,

Că banii mei, de cand cu schema,

Nici până azi nu i-am vazut.

Mi-am zis: “ BankCoopu’ mă salvează! ”

Dar seara la televizor

BankCoopu’ meu falimentează,

Şi-mi dispar banii din vizor.

- Ce sfat îmi daţi domnule doctor

La boala asta de vedere?

La care doctorul îmi zice

- O cură de LAREVEDERE !

Cu motoraşul n-am probleme.

Consumă mediu…cu sifon.

Da-mi face fiţe de o vreme ,

Şi se cunoaşte la… “ piston ”.

Îi mai reduce din putere,

Se mai slăbeşte din “ bielă ”…

Porneşte mult mai greu de-o vreme…

Chiar dacă-i dau la “ manivelă ”…

Se uita doctoru’ la mine,

Şi-ntreabă cu surprindere:

- Dar dumneata nu esti nea Jeane

Dotat cu auto-aprindere?

Cu ce? Hai, las-o baltă , şefu’!

Pe vremea mea… aveam curaj!

Acu’, n-aş vrea să-ţi piară chefu,

Da’ tre’ să ştii c-aveam… “litraj”!

De când eram pe bănci, la şcoală,

Eram un individ galant.

Pe fete le băgam în boală

Când fornăiam ca un Trabant!

Porecla mea: “ Regele Străzii ”!

Ce aripi de placaj, ce bot!!

Iar metri pân’ la vârfu’ cozii,

Vreo cincişpe-aveam…cu fum cu tot. ( arătând către posterior… )

Acuma, sincer, s-ar impune

Ceva…modificări de bază.

Să-mi fac un “tunning”, cum s-ar spune,

Că altceva… nu mai rentează.

Tapiţeria…mana-doua.

Mai gaurită de ţigară,

Mai câte-o pată ici şi colo,

Una mai mica, alta mare…

Cu banii pentru una nouă

Mai bine mai mănânc un an:

Brânzică, sălămior…chiar ouă…!

(De tip Năstase Adrian !)

Dar să nu-mi daţi medicamente!

Mai bine, de cumva se poate,

Prescrieţi-mi doar alimente,

Pe cât posibil… compensate!

Mai daţi-mi de doi bani speranţă,

Să capăt şi ceva curaj

Ca un şofer de anduranţă.

Să nu stau numa’ în garaj!

Cam asta-ar fi domnule dragă.

Se uita el şi zice: - Mda!…

Ţinând cont că n-ai dat şpagă

Măi nea Jenele, eu ţi-aş da

Un sfat pe loc: Întâi de toate,

Şi nu încape aici tocmeală,

Îti trebe fără doar şi poate,

O reparaţie capitală.

Şi se apucă să îmi scrie

Reţete şi recomandări,

Trimitere la Eforie,

Băi de nămol, împachetări…

Adun să văd – plus “onorariu” –

Cam cât ar fi preţul total,

Şi-mi dă cam cât am eu salariu,

Pe cel puţin un cincinal.

Deci, ce să mai la deal la vale,

Să pot să strâng atâţia bani

Să cumpăr ce mi-ai dat matale,

Mai tre’ să mai muncesc 5 ani!

Si-atuncea mă ia cu revoltă,

Şi-i spun: Dom’ doctor, asta vrei?

Mai bine treci de îmi dezvoltă

Un tratament… mai pe ulei!

Mata prea vezi problema-n “negru”.

Un ceai de strugurel nu-i bun?

Ascultă-aici un om integru:

Face minuni! Pe bune-ţi spun.

E cel mai tare combustibil

Şi face bine la bujii,

De-i zilnic luat, face posibil

Să… dai cu başca în copii!

Cu-un ceai din ăsta şi c-o glumă,

Cu o atenţie-o măslină,

Nea Jean mai merge mult şi bine,

Tot în regim de limuzină.

Şi fii atent aici la moşu’.

Te-aş sfătui şi eu ceva:

Ai ochii mici…si nasu’ roşu!

Să nu te-ngrop eu pe mata!

Iar singura defecţiune,

Pe care poa’ s-o aibe tata,

Ar fi s-o pun …cum nu se pune

Şi să-mi blocheze Radu roata.

Să fiţi iubiţi! Asta contează.

Zâmbiţi, că viaţa e mişto.

Cu modestie se semnează:

WWW . JENEL . RO ( ve ve ve punct, Jenel, punct, ro.)

Daniel

Huţa-Huţa … impresii de călătorie “moldoveneşti”

2011-11-14T01:06:00.000-08:00

Long time no see…cum ar zice englezul. Dar aşa este când activităţile din viaţa unui om sunt diverse şi se succed cu mare rapiditate. Includ aici şi lenea ca “activitate”. În fine , iată ca mi-am găsit timp să mai aştern câteva gânduri. Nu de alta dar sunt chestiuni importante pe care doresc să vi le aduc la cunoştinţa. Astăzi de exemplu aş vrea să declar că m-am îndrăgostit rău de tot de Moldova! Deocamdată de a noastră, pentru că în cealaltă ( care de fapt e tot a noastră ) mai sunt înca muuuuulţi români care susţin că vorbesc “limba moldovenească” …şi care nu s-au dat înapoi de la a dobândi cetăţenia română, doar pentru ca să beneficieze de anumite avantaje ….sper că mă înţelegeţi. Deci ceva este putred în afacerea asta.

Iaşiul a fost gazda mea pentru a doua oară anul acesta. Încă un spectacol mai mult decât reuşit în Iaşi, de data aceasta în Hunters’s Pub. Nici măcar nu l-am cunoscut pe patron (sau poate că am dat mâna cu el, dar cred că era de datoria lui să vrea să schimbăm câteva vorbe, dar mă rog, a fost opţiunea lui) însa organizarea a fost excelentă. Am fost tratat aşa cum merită să fie tratat un artist care bate ţara de la sud la nord pentru a susţine un concert de două ore. Un public extraordinar, numeros, cald, receptiv şi nu în ultimul rând cunoscător de “ianculisme”. Ca de altfel şi în Suceava şi Gura Humorului (la spectacole anterioare). Concluzie: moldovenii = jos pălăria! Despre Gura Humorului şi omul de suflet al poeziei şi folkului românesc, Sorin Poclitaru, piţarul de serviciu, în urmatorul articol.

Şi apropo de bătut ţara de la sud la nord, mai tot timpul am avut în cap în timp ce conduceam, căntecelul acela al meu pe care îl găsiţi şi aici pe blog în lista de cântece nepublicate pe CD, “Huţa-Huţa”. Ştim cu toţii că drumurile noastre toate sunt pline de gropi…dar totuşi s-a mai facut câte ceva pe ici pe colo. Însă dacă doriţi să vă puneţi maşinile la încercare, alegeţi o rută care să includă oraşele Focşani, Vaslui, Paşcani, Bârlad si chiar Iaşi. Este ceva ce nu pot să înţeleg: cam în toată ţara drumurile dintre oraşele importante mai au ceva probleme cu gropile dar sunt mai mult sau mai puţin OK în interiorul oraşelor, în timp ce în Moldova este invers. Este bine de circulat în proporţie de 90% în afara oraşelor dar cum ai trecut de panoul ce anunţă că ai intrat în oraş….începe Huţa-Huţa! În oraşele menţionate este un fel de “Huţa-Huţa XXL”. Am vazut în Vaslui şi Bârlad străzi peticite, cu petice la peticele peticite deja de câteva ori…o nebunie. Noroc că de fiecare dată când merg să cânt în Moldova mă încarc cu energie pozitivă transmisă de oameni minunaţi, şi nu trebuie să mă distonocalmizez conducând pe minunatele străzi intravilane, gospodărite probabil de primari cu costume roase în coate, cu pantaloni peticiţi în fund, cu ciorapi rupţi, cu pantofi pingeluiţi şi re-repingeluiţi….hmmm…sau poate nu?

La spectacolul din Hunter’s Pub, un public numeros, de o excelentă calitate. Mă rog, o masă ceva mai gălăgioasă în stânga mea, dar pentru că una dintre fetele de la masă mi-a devenit nevastă pentru vreo 3 minute, pe scena! (o variantă reuşită a cântecului “E armonie-n casa noastră”), aşa că păcatele s-au iertat. Şi chiar au participat la spectacol , aşa că ne-am despărţit prieteni. Am reintrodus în repertoriul de spectacol cântece vechi şi necunoscute, am spus din nou poveşti cu veveriţe şi veveriţoi, cu broaşte râioase şi vaci, cu cireşel şi cireşica, cu poveşti de dragoste, cu mii de smaralde, cu poveşti despre catastrofe şi nenorociri, ştiri TV, multă Huţa-Huţa…iar către final chiar am avut plăcerea ca împreună cu publicul să o omor pentru a nu ştiu câta oară pe… Geta Manelista! Cât despre soacră-mea, a scăpat o dată să dea colţu’ datorită faptului că este o excelentă înotătoare, dar în final de spectacol nu a mai scăpat , spre deliciul spectatorilor J. Ce să mai vorbim…un spectacol excelent pe care îl datorez în mare măsură publicului.

Am plecat a doua zi de dimineaţă din Iaşi cu bateriile încărcate la maxim , dar asta şi datorită faptului că organizatorii m-au cazat “pe lângă plopii fara soţ” ai lui Eminescu. La ora 9:00 de dimineată am ieşit să fac poze şi să îi ating. Printre ei, doi tineri frumoşi se sărutau cu pasiune. Ce frumos ! El, nu ştiu cum era, căci era cu spatele. Dar ea…frumoasă foc!

Din păcate şi aici am văzut urmele mitocăniei ce este prezentă din ce în ce mai mult în ţara asta a noastră frumoasă: un mare maldăr de gunoaie chiar în mijlocul parcului cu plopi, ca să nu mai zic de … dar priviţi poza cu spatele statuii lui Eminescu.

Cât de mândri sunt şi cât de frumos spun moldovenii: “aceştia sunt plopii făra soţ care l-au inspirat pe Mihai Eminescu”, sau “aceasta este pădurea de argint care l-a inspirat pe Mihai Eminescu”, sau “acesta este teiul lui Mihai Eminescu”. Bine ar fi ca să avem grijă de toate aceste minuni aşa încât , ferite de minţi şi mâini criminale, şi nepoţii nostri să se bucure de ele.

“Pe lângă plopii fără soţ,

Adesea am trecut.

Mă cunoşteau vecinii toţi,

Tu, nu m-ai cunoscut.”

PS: Nu stiu de ce s-au asezat pozele asa!!! Important este mesajul. Imi cer scuze! Mi s-a mai intamplat. Poate ma ajuta cineva sa inteleg de ce :)

Daniel

Despre Imn - câteva gânduri

2011-10-19T04:23:00.000-07:00

Promisesem că revin cu acest subiect…şi m-am gândit mult dacă da, sau dacă ba. Dar până la urmă...

Multe poezii şi melodii excepţionale au compus poeţii şi compozitorii noştri pe parcursul anilor! Am mai scris despre un subiect care pe unii i-a deranajat, pe alţii i-a incitat la discuţii….dar mă rog, am şi eu o mică problemă: nu îmi place (chiar mă deranjează ca român) actualul Imn naţional, ceea ce nu înseamnă ca nu îl respect atâta timp cât este în “funcţie”. Eu cred că nu este potrivit nici ca melodie (care este una tristă, rece, scrisă într-o gamă minoră…una care pe mine mă împinge la somn, mă plictiseşte etc.) şi nici ca versuri. Dar să ne întelegem: nu critic calitatea versurilor lui Andrei Mureşean, rima fără cusur, frumoasele cuvinte alese, trecerea de maestru prin istoria românilor…critic doar faptul că ele, împreună cu trista melodie, nu sunt potrivite pentru un Imn naţional, nu îşi ating scopul. Cel puţin în cazul meu, aceste versuri nu fac să fiarbă sângele în vine nici dacă-mi conectez termoplonjorul cumva la organism. Dar este foarte adevărat că “Deşteaptă-te române” a jucat un important rol la un anumit moment din zbuciumata istorie a poporului roman şi asta nu poate contesta nimeni. Dar Imn... acum? Evident puteţi spune: ”da’ de ce nu te-ai opus matale atunci când era cazul….de ce te plângi acum?”. Păi pentru că atunci am fost furat de val ca mai toată lumea, am greşit, am crezut că aşa este bine doar să scăpăm de dictator mai repede. Acum însă, am dreptul să mă gândesc mai bine, de exemplu la viitorul copiilor şi nepoţilor mei. Mă gândesc că dacă tot aşa vor merge lucrurile în ţara asta, Imnul ăsta în veci nu ne va - şi nu îi va - deştepta. Mai bine le fac cadou un ceas deşteptător electronic, unul mare (ca să fim în pas cu tehnologia modernă) cu iesire pe jack mare stereo, cam ca la chitara mea, sa îl poată conecta cu uşurinţă la un sistem audio de vreo cateva sute de kw! Şi să te ţii deşteptare neamule! Ce poate fi mai trist decât să auzi de exemplu într-o mare arenă sportivă cuvintele “Deşteaptă-te române / Din somnul cel de moarte / În care te-adânciră / Barbarii de tirani…”.Mda, aveţi dreptate: nu prea am mai câstigat vreo competiţie sportivă importantă de ceva vreme! Poate au adormit şi sportivii.... Evident însa, lipsa de rezultate pe plan sportiv (căci doar la acestea mă refer aici) nu poate fi pusă pe seama unui Imn, pe care eu îl consider nepotrivit.

În fine, ce fel de Imn mi-aş dori eu? Păi după părerea mea, un cântec simplu, voios, mobilizator, care să NU îndemne la violenţă ci la prietenie, la unire, la dans, la muncă cinstită, la frăţie şi iubire….De exemplu "Hora Unirii" ! Am cam uitat de ea, aşa-i? Nici Unirea nu o mai sărbătorim aşa cum se cuvine, în schimb nu ne mai pasă, si nimeni nu mai comenteaza despre Dez-Unire , sau Marea Dezlipire, sau poate Marea Furăciune. La aia de după războiul nr.2 mă refer. Asta e! Dupa cum spuneam într-o poezie scrisă acum câţiva ani: “Luceafarul se-ntoarce în mormânt / Că două vorbe nu mai poţi să schimbi / Pe-acest picior de plai, pe-acest pământ / Româna se vorbeşte-n două limbi !”

Probabil că nu contează prea mult această opinie a mea, dar v-aş ruga totuşi să daţi un clic mai jos pe butonelul cu “Hora Unirii” (daca nu îl găsiţi, înseamnă că nu funcţionează încă linkul....dar se va rezolva). Măcar să ne aducem aminte de acest frumos cântec “împrumutat” pentru vreo câteva decenii de liderii comunişti şi transformat, după cum spunea bunica mea, în “alte alea”.

Dar staţi puţin că la capitolul “Ce mult mi-aş dori să fie IMN!” mai am şi alte preferinţe. Dar ştiţi cum facem? Ca la Televiziunea Română:

Va urma!

P.S. : Eu nu mai am incredere in politicieni de multa vreme…dar ia aruncaţi o privire aici (linkuri mai jos)…se pare că se întâmplă “nişte chestii” în ţara asta!!!...şi să fiu sincer (poate o să vă par naiv) încă nu ştiu cine sunt oamenii ăştia: Neamţu, Lăzăroiu etc.

http://nouarepublica.ro/

http://nouarepublica.ro/sapte-pasi-catre-o-noua-romanie/

http://nouarepublica.ro/crez-politic-noua-republica/

Hora Unirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Si duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o faptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Si să vada sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!

Daniel