Romeo si Julieta - partea a doua

Romeo şi Julieta - 2

     La concursul de la Bucuresti unde vă spuneam ca sala a fost plină cu politehnişti, am avut plăcerea să cunoastem în culise, după reprezentaţia noastră, doi mari actori ai scenei româneşti: Tamara Buciuceanu şi George Mihaiţă. Au venit împreună doar pentru ca să schimbe câteva vorbe cu noi...şi să ne ceară textul scenetei. Evident că a fost o plăcere pentru noi să „îi servim”. Nu ştim dacă l-au adaptat vreodată ca să îl joace sau doar l-au pus undeva într-un caiet cu amintiri....cert este că ne-au spus că le-a placut foarte mult, dar că, deşi au fost în juriu, nu ne pot lăsa să trecem în faza finală a festivalului pentru că aşa primiseră indicaţii... pe motiv că textul era obscen. Admit acum că anumite gesturi ale noastre poate aveau o oarecare conotaţie sexuală, dar în limitele unui mare bun gust. Oricum, am apreciat cuvintele frumoase venite din partea dumnealor….şi am plecat acasă resemnaţi.

Povestitorul:
 

După cum ştiţi, prieteni, din tragica poveste,

O dramă ca aceasta n-a fost si nici nu este.

S-au conceput scenarii de filme  şi balet

Despre conflictul ăsta Montague – Capulet.

Noi, varianta noastra, vrem să vă-obişnuiască

Cu o drama mai savantă: o drama studenţească.

Ea este ancorata intr-un prezent politic

Si n-o sa fiu sarcastic si n-o sa fiu nici critic,

Dar, sper ca veti pricepe cam care e morala

Si cum or sa se-mpace politica cu scoala.

Romeo şi Julieta, la noi, nu vor muri,

Dar, veţi vedea cu toţii, mai rău vor patimi.

Deci, iată-l pe Romeo cum cată cu temei

Către Julieta-i draga, către fereastra ei

         

(partea întâi…în postarea anterioară)

…………………………………………………………………………………………

Şi biata Julieta căzu de la balcon.

Acesta-i rezumatul, dar nu am isprăvit,

Căci iată că destinul încă nu s-a împlinit.

Acum în partea a doua, e-un personaj în plus

Şi nu numai atâta, un personaj “sus pus”.

Nu divulgăm secretu,l nu vrem să ne grăbim,

Deci mai departe totul, comozi, să urmărim.

Suntem în seara a doua. Decorul principal

Se va muta din campus, în faţă la spital.

Şi iată-l pe Romeo, prea mult îndurerat,

Stiind ca Julieta  s-a cam ...accidentat.

Romeo (sub geamul Julietei, în curtea spitalului) :

-O ... soartă, crudă soartă, ce oare am greşit

Şi spune-mi cu ce naiba am mai păcătuit?

Of şi portarii ăştia... nu-i voie la cămin,

Nici la spital nu-i voie s-o... vezi şi tu puţin

Şi cum rostea acestea ca orice visător,

Din cabinet s-aude:

Julieta (bandajată la cap şi cu mâna în gips):

                          

-Doctore, mai uşor!

-Ce ţi-a făcut Julieta, ah, aripi de-aş avea

Răspunde-mi mai degrabă, au ţi s-a rupt ceva?

Mi-e dor de gura-ţi dulce, de părul tău bălai,

Aşa că ieşi mai iute, răspunde-mi, ce mai stai!

-Ţi-e dor de gura-mi dulce?

                              -Vreau un sărut dement!

-Bine, dar vezi să nu mă.... săruţi pe pansament!

De ce-ai plecat aseară, vai, rău m-ai supărat,

Eu luată de Salvare, iar tu probabil beat.

-Mă iartă tu acuma, scuteşte-mă de chin,

Căci martoră mi-e luna, de-azi noapte tot suspin,

Nemaivorbind de faptul că oasele mă dor,

Mai am ş-alte necazuri

                                 -Tot pe la reductor?

-O, cruntă ironie, vai, cum mă chinuiesc

Amorul se destramă!

                                  -Ho, bă, că te iubesc!

Eşti pentru mine Romi, tot tu cel care-ai fost

Şi orice-ar zice lumea rămâi acelaşi. Punct.

-Îţi mulţumesc Julieto, căci m-ai salvat la fix

Şi îti doresc, iubito, să stai mereu în .... pat,

Până când de necazuri, de tot vei fi scăpat.

-Dar vad că vine tata, cumplitul Capulet!

Să nu te prindă Romi!

                    -N-ai grijă, sunt şiret.

Şi n-am să plec Julieto, eu asta n-o mai fac,

Ci mă ascund aicea, după acest copac.

Şi, glasuind  acestea, Romeo se piti

La timp, pentru că iată... Capulet se ivi.

Capulet:

-O, câtă pribegie şi-amar am îndurat,

Dar, mama ei de treabă, spitalul l-am aflat.

Julieto, scumpă floare, ciocârliuţa mea,

Unde-ai căzut... te doare? au ţi s-a rupt ceva?

-Cred că-au gustat cu toţii a nebuniei cupă.

Tăticule, ce oare putea să mi se rupă?

-O, câtă desfătare... gândeam şi eu aşa...

N-o lua cu supărare!

                                    -O iau cum vreau!

-Păi da!

Astea de la Romeo se trag cu siguranţă

Ţi-a pus în minte diavoli, ţi-a pus ...

                                         -Mi-a pus faianţă!

Aici, o precizare cred că se prea cuvine,

Părinţii celor tineri, duşmani fiind, vezi bine,

Colegi au fost odată. Astăzi, decani cu fală

La facultăţi distincte aflate-n Capitală.

Un ghinion ca ăsta al lor nu mai găseşti:

Copiii să se afle colegi, dar la Ploieşti.

-E fiul lui Montague, decan de Bucureşti,

-Dar n-are nici o vină!

           -Cum poţi să mai vorbeşti?

Şi nu-nţeleg, problemei cum poţi să-i dai ocol.

A fost o tentativă de mişelesc viol,

Pe care-a agravat-o consumul de alcool!

-În care tot raportul ce fost-a între noi

A fost: el jos în stradă, eu la etajul doi...he he

Şi martoră mi-e luna că era frig şi ploaie.

Nu de viol e vorba. Nu de viol!

                    -Aşa e! (spuse Romeo din spatele copacului, neputând să se abţină)

-Dar oare ce se-ntâmpă? Misterios decor!

Am oare acum în faţă copacul vorbitor?

Sunt cuşti cumva deschise, vorbesc iar papagalii?

Vanghelie, Oprescu, Nastase ori Becali?

Aşa mă inervează... a-nebunit decorul?

Pe bune-nchideţi naibii de tot televizorul!!!

Hmmm...şi vorbele acelea..... le-a pronunţat copacul?

Sau cineva alături sau....oare, cine dracu’?

Nu ştiu, dilema-i mare, pe gânduri nu mai stau

Şi cu bastonul ăsta într-ânsul am să dau.

Să lămurim problema, nu-mi trebuie un an.

Îmi trebuie o clipă... (şi ridică bastonul să lovească)

                               -Nu trage, dom’ decan!

-Vorbeşte iarăşi pomul? O clipă nu mai stau.

Dar uite-i pantalonii......... şi Adidaşii...  (şi loveşte)

                                                       -Au! (Romeo iese din ascunzătoare)

-Montague Romeooooo, de când te urmăresc...

Mi-ai amăgit copila!

                                               -Tataie, o iubesc!

I-am povestit de “sigma” şi i-am vorbit de “tau”

-Gargară, vezi tu sigme şi tauri ce-o să-ţi dau!

-Am întrebat-o despre ce-avea la reductor...

-Taci, că eu ştiu mai bine, că d-aia-s profesor!

-Când a venit curentul, doar o cafea am vrut...

-Şi ce-ai mai vrut matale şi ea n-a mai putut?

-Vreţi, dom’ profesor ca să  insinuaţi.....?

-Nu-mi arde acum de vrute, mai grav este că ...Aţi ! 

-Ooo! tată, îndurare, nu pot să te-nţeleg

Eu l-am ales pe Romi, pentru că-i tare ... bun.

-Julieto, fată dragă, să ştii , m-ai supărat,

Şi ai uitat că tata condiţii ţi-a creat.

Ai vrut să stai cu grupa, deci la cămin să stai....

Dar apropo, ce fete în cameră mai ai?

-Păi să-ţi răspund vreau iute... peste-amănunte sar:

Sunt încă cinci studente... şi-n plus, o fată doar.

Şi-aceea-i fata tatii, se ştie de la sine,

Căci n-ar putea să-mi facă ...vreo ...nu ştiu ce ruşine!

Aşa e ciocârlio? Hai strigă-mi din spital!

-Alo ...alo...tăticu...nu prea mai am semnal!

-Şi stai la geam probabil...

                                    -Păi sigur că la geam.

-Să fii şi mai aproape de domnul gogoman!

-Eu gogoman? Se poate? Fecior sunt de decan.

-Da, care mie-mi este înverşunat duşman!

-Dar, spuneţi, pe toţi dracii, cum de s-a întâmplat

De-aţi fost cândva prieteni şi-apoi v-aţi supărat?

-Eşti curios din fire, dar fiincă-ai întrebat

Montague, al tau tată, era.... ne-degroşat,

În sensul că în baie, odată m-a găsit

Şi fără de sfială cu apă m-a stropit.

-Şi uite-aşa, decenii vreo patru au trecut.

-Da, însă după aia, m-a prins şi m-a bătut!

Şi când a fost s-alegem decanii de pe liste,

M-au pus în trei comisii, şi toate pedeliste.

Deşi iubirea-mi mare, mărturisesc c-a fost cu

Tovarăşi de nădejde, ca domnul Iliescu.

-Mă rog, tot aia pare, dacă priveşti ’napoi,

Dar alta e beleaua ce şade între noi.

De Capulet decanul mi-a spus să mă feresc,

Dar eu, pe fata asta........să ştiţi că o iubesc!

Decanul, auzindu-l, nu a mai scos un vaier

Gândind că fetei sale găsitu-i-a un fraier.

Ţinând cont de aceasta, decise cu prestanţă,

Să dea o lovitură cu-această alianţă

Şi, ca să-nchidă gura la cei ce-au criticat

Făcură nuntă mare, în sediu la Senat.

Şi-au invitat să joace, la nuntă, tontoroiul,

Pe Bombonel, pe Mitrea, pe Nicu Văcăroiu,

A fost şi Tăriceanu... şi a venit cu darul

Direct de la Constanţa, chiar însuşi Marinaru’!

Şi le-a facut o casă să stea fără deranj....

(atâta doar: pereţii, vopsitu-i-a-n oranj).

Aceasta este drama de care vă spuneam

Aceasta e povestea. Mai mult de spus nu am.

Şi astfel absolvenţii preafericiţi au fost

Şi-au dus-o restul vieţii nemărginit de ... bine!

(şi cortina cade)

P.S. După cum spuneam, colegul Laurenţiu Ghiţă nu s-a putut abţine şi a adus cumva textul în zilele noastre. Dar hei, nu vi se pare că se potriveste perfect şi acum? În imaginile color, momente din timpul repetiţiei la „Romeo si Julieta” pentru spectacolul ce a avut loc acum vreo 3 ani în clubul UPG din Ploieşti, în faţa studenţilor „din zilele noastre”. Cu Mircea Melnic - Julieta, Teo Medar - Romeo şi Laurenţiu Ghiţă - povestitorul. Se observă mici modificări structurale ale fizicului personajelor dar...c’est la vie ! În poza alb-negru de mai sus, sunt grupurile artistice reunite ale IPG Ploieşti după un spectacol din 1985 de la  Câmpina.
     Mulţumesc colegului Vali Craina pentru frumoasele momente surprinse. 

 Şi o poză cu parfum de epocă primită în ultimul minut...

 

Daniel