FURNICI SUB PIELE

( poezie de Dragobete )

  

N-am idei şi nici cuvinte,

Iar să mint, nu prea îmi vine

Când mă-ntrebi duios, cuminte,

Ce însemni tu pentru mine?

Treaba nu e complicată.

Uite zece “comparaţii”….

Şi-ai să întelegi pe dată

Că ţin loc de declaraţii:

1.   Pot să fiu pierdut cu tine

Pe furtună-n plină mare,

Până Salvamarul vine,

Tu-mi eşti barca de salvare.

2.   Pân’ să mă trezesc în pană,

Să mă-înec precum un fraier,

Te transformi în sturioană

Şi m-aduci din nou la aer.

3.   Fie iarna cea mai “creaţă”

Să alunec nu ma lasi,

Poa’ să fie drum de gheaţă

Din Constanţa  pân’ la Iaşi.

4.   Tu eşti ca nisipu-n pantă

 Pus pe gheaţă, pe şosea,

          Eşti o …anti-derapantă,

Dacă pot să zic aşa.

5.   Fie drumu-n lumea mare

Plin de gropi şi de belele,

Tu te faci dintr-o suflare

Telescopu’ vieţii mele.

6.   Nu ma laşi să o iau razna!

Eşti benzina din motor,

Eşti radiatorul iarna,

Eşti şenila de tractor.

7.   În caverna-ntunecată

Cad în hău, urlând turbat,

          Funie te faci pe dată

Şi m-agăţi imediat.

8.   De îşi pierde o aripă

Şi-avionul dă să pice,

Aripă eşti într-o clipă

Şi îl faci să se ridice.

9.   De vreau Elvis să îmi cânte,

Te transformi surprinzător,

Trecând luntre şi-apoi punte,

În Bănică junior.

10.               Iar când gust nu e-n bucate,

        Tu rezolvi din nou misterul.

Tu eşti gustul bun din toate,

Tu eşti sarea şi piperul.

Nu-s minciuni, nici vorbe grele,

Nu te-ntorc ca la Ploiesti.

Eşti…furnicile sub piele!

Înţelegi?

Cam asta eşti !...... :-)