Vorbe despre oameni buni

Din ciclul “Vorbe despre oameni buni” să cunoaştem azi o ploieşteancă, pasionată de frumos.

     Oamenii buni şi frumoşi sunt prea puţin cunoscuţi în ţara noastră din păcate. Ies în evidenţă (oare de ce?) ne-valoroşii, purtătoarele de silicoane, prostul gust şi mitocănia. Când apare căte un om bun si frumos în calea noastră, ne vine să ne închinăm cu mulţumire şi să zicem în gând: “ multumescu-ţi Ţie Doamne…nu e totul pierdut!”.

     Un prieten bun mă întreba cu umor zilele trecute: “băi Daniele, te văd toată ziua conectat…cât ţi-a venit feisbucu’ luna trecută ?”…Ei da, Facebook, o cale minunată de a cunoaşte oamenii buni şi pasiunile lor frumoase. Aşa am cunoscut o ploieşteancă ( iată cum creşte mândria de ploieştean în mine !) pe numele ei Mihaela Laslo. Se pare că ne-am cunoscut si pe viu la o ediţie din anii trecuţi a festivalului de folk de la Ploieşti….dar sincer sa fiu (şi spre ruşinea mea), nu îmi aduc aminte momentul. În schimb am intrat în vorbă online, şi am aruncat o privire pe fotografiile postate de Mihaela. Reacţia mea a fost una cât se poate de simplă şi de directă. I-am spus: “uau...dar eşti foarte tare !!!”.

 

Mihaela Laslo – pictor restaurator

web: www.artline.ro   (pictura religioasa)

www.myspace.com/mihaelalaslo

http://www.facebook.com/pages/Mihaela-Laslo/131917983505314

     I-am cerut Mihaelei nişte informaţii despre ea şi despre munca ei, cerandu-i permisiunea să scriu despre ea pe blog. A fost de acord şi mi-a trimis CV-ul ei artistic din care îmi permit să extrag câteva informaţii.

     Mihaela Laslo este licenţiată în restaurare pictură de şevalet, Universitatea „SPIRU HARET”, Bucureşti Facultatea de Construcţii, Arhitectură, Urbanism, Design- Specializarea: Tehnici de cercetare şi conservare a patrimoniului arheologic şi muzeal”, urmând ulterior şi diverse alte cursuri de perfecţionare în restaurarea şi conservarea patrimoniului muzeal, grafician calculator etc. A participat de-a lungul anilor la diverse proiecte de restaurare. A expus alături de colegi de breaslă, a participat la mai multe tabere de creaţie şi a avut deasemenea mai multe expoziţii personale:

 2003- Icoane - Hotel „PRESIDENT”, Mangalia, Centrul Român de Afaceri  „Marea Neagră”,

2004 - Icoane - Galeriile de Artă, Ploieşti

2006 - Icoane - Hotel „PRESIDENT”, Mangalia, Centrul Român de Afaceri „Marea Neagră”,

2007 - Pictură şi grafică - Universul solar - Hotel „PRESIDENT”, Mangalia, Centrul Român de Afaceri „Marea Neagră”

2008 - Pictură şi grafică - Centrul Cultural Callatis, Mangalia

2011- Expoziţie de icoane pe sticlă din Ţara Făgăraşului-The Ark Bucureşti, în cadrul evenimentului Slow Food Ţara Făgăraşului şi tarafagarasului.eu

Intraţi vă rog, spre edificare, pe următoarele site-uri.

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.195539080476537.46728.131917983505314&type=3&l=f417ebd9d6
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.240207802676331.64283.131917983505314&type=3&l=5278ae4cd0
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.254776674552777.66770.131917983505314&type=3&l=c669e18cd8
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.272636062766838.70881.131917983505314&type=3&l=982f5739fc

     Mihaela are lucrări în colecţii particulare din : România, U.S.A, Canada, Franţa, Italia, Germania, Spania,

Anglia, Grecia, Belgia, Israel, Croaţia.

     Dragi prieteni, am expus doar câteva “motive” menite să vă facă să vreţi să cunoaşteţi măcar o parte mica din creaţia Mihaelei. Sper că v-am convins.

    Mihaela Laslo a avut amabilitatea să raspundă câtorva întrebari, puse de un om fără pretenţii reportericeşti, întrebări simple, prieteneşti.

Eu : Cum e să fii ploieşteancă?

Mihaela Laslo ………………………………………

Eu : OK, şi după acest început furtunos, care este cea mai importantă ispravă artistică a ta de până acum?

 Pentru mine, toate lucrările  sunt importante, pentru că le fac întotdeauna cu acelaşi gând: să-mi placă mie, ca şi cum le-aş pune la mine în casă. Dar ma bucur când pot lucra cu copiii, în special cu cei de clase primare;   de câţiva ani buni, tot am facut iconiţe pe sticlă la diverse şcoli din Ploieşti şi a fost o experienţă foarte mişto şi foarte haioasă. Copiii , când e vorba de artă, pictură în special, sunt spectaculoşi, pentru că n-au nicio frică de culoare.

 Am “dus” pictura pe sticlă şi-n Croaţia, la Osijek, în 2008, unde am participat la un proiect organizat de o fundaţie şi de de primăria locală , numit  “Like a cloud”, ca workshop leader , “Blue dream” era tematica workshop-ului, unde am lucrat şi cu copii şi cu adulţi ce au fost foarte încântaţi de ce pot face singuri cu culorile şi pensula pe o bucăţică de sticlă.

http://www.fosigo.net/zemljabezgranica.com/portal/index.php/en/2008-like-a-cloud/workshops.html

http://www.facebook.com/media/set/?set=a.104349202920367.8479.100000358637980&type=3&l=97faa4dd1a

Culmea e c-am reprezentat Ploieştiul (Ploiestiul şi Osijek-ul fiind oraşe înfrăţite) şi implicit şi România, fiind prima românca implicată în proiectul lor, care e început de ani buni. Dar cum se întâmplă la noi, când a fost vorba de plecat am plecat pe banii mei, şi la întoarcere, nu m-a întrebat nimeni ce-am făcut şi cum a fost, a trebuit să mă duc eu să le arăt poze, pliante şi afişe cu ce-a fost acolo şi să le spun că au fost foarte bucuroşi şi încântaţi de mine cei din Osijek si ca ma asteapta oricând la ei. Şi ăsta a fost tot “ecoul”. 

 Eu: Eu încerc să mă ţin departe de politică dar nu pot să mă abţin sa te întreb: daca ar fi să dăruieşti o icoană unui om politic pentru ca să devină “om bun”, cine ar fi persoana şi ce icoană i-ai darui?

M.L. : Îţi răspund c-o întrebare, ca să ştii unde mă situez eu faţă de politică: tot  Băsescu e preşedinte?

Dar dacă ar fi să dăruiesc cuiva o icoană, i-aş dărui-o Regelui Mihai şi nu ca să devina “om bun”, pentru ca este “om bun “, ci pentru că mi-ar plăcea să aibă o icoană de la mine.

Eu : Dacă în România cultura ar fi o uşă de biserică, cum ai “restaura-o”?

M.L. : Ca şi pe prima - şi sper că nu şi ultima- uşă de biserică pe care am restaurat-o, adică aşa cum am învăţat, “ca la carte”, trecând prin toate etapele, dar mi-aş dori să fie mult mai apreciată ca prima, de cine trebuie, să fie plătită cum trebuie şi să fie toată lumea multumită. 

 Eu : Enumeră te rog câţiva dintre artiştii plastici români care nu îşi merită soarta. Oameni care ar merita să fie mai cunoscuţi, dar nu sunt.

M.L. : Sunt mult prea mulţi, nici n-aş putea să îi enumăr aici, şi sunt o grămadă şi de la noi din Ploieşti. Nu ştiu alţii cum sunt, dar ştiu cum sunt eu: nu mă pricep să-mi fac reclamă, nu mă pricep să-mi “vând”  arta, prioritatea mea fiind familia. Deci pâna la urmă, depinde foarte mult de fiecare, dacă şi la ce renunţă pentru arta sa, pentru a şi-o face cunoscută.

Eu : Dacă ar disparea culoarea albastru de pe pământ, cum ai picta cerul României ca să ne dea senzaţia de optimism şi linişte. Ce culoare / culori…în ce fel?

M.L. : Aaa, asta e foarte simplu: auriu (foiţa de aur cea nelipsită), cu ceva patine care să dea diverse nuanţe de roşu, şi eventual cu ceva norişori argintii … Cui nu-i place răsăritul şi apusul şi culorile lor?

Eu : Am vazut în special la icoane că încerci să pui amprenta proprie în lucrări. Mi-au plăcut mult îngerii tăi. Totuşi, ai avut modele în munca ta? Te apropii ca stil de vreun mare artist?

M.L. : Eh, cine nu visează să se (măcar) apropie de vreun mare artist? Pentru icoanele pe lemn, preferatul meu e Rubliov şi apoi Teofan grecul. Nu o sa mă apropii niciodata de “harul” lor, asta e clar. La început făceam icoanele în stil bizantin “classic”, să zic aşa. Acum toate icoanele le fac aşa cum le simt eu, cum le “văd” eu. Dintre pictorii români de icoane pe sticlă, Savu Moga îmi place cel mai mult, dar sunt foarte multe icoane superbe, nesemnate, în special cele de la Nicula, pe care le-am reprodus de nenumarate ori.

Eu : Asculţi muzică atunci când lucrezi? Dacă da, ce fel de muzică?

M.L. : Nu pot să lucrez dacă nu am fundal muzical. Primul lucru pe care-l fac atunci când intru în atelier e să dau drumul la muzică. Ascult soft rock, muzica oldies (but goldies), online, posturi care nu au reclame, ştiri, doar muzică bună care să mă facă să fredonez şi  să mă inspire.

Eu : Dacă cineva ţi-ar comanda un tablou care să se numească “Apă şi Foc”… ai putea să faci o descriere a lucrarii?

M.L. : Nu, pentru că niciodată nu ştiu cum va ieşi… de obicei încep jucându-ma cu fondurile, cu culorile (pamântului de cele mai multe ori), cu texturile,  dar în mod sigur ţi-aş putea spune că o să folosesc foiţa de aur şi de argint. Nu ştiu dacă ai observat, dar nu am nici o lucrare care sa nu aibă un pic de foiţă, indiferent de subiect.

Eu : Nu am să pun întrebarea aia cu “ce planuri de viitor ai”….dar aş dori să spui tu câteva cuvinte de final … orice crezi tu că merităm să ştim de la tine. Un gând, o atenţie…

M.L. : …Să trec(em) cu bine şi de apocalipsa asta, să am cât mai multe expoziţii şi să vând cât mai multe lucrări, să pot trăi doar din vânzarea de lucrări de artă,  să întâlnesc cât mai mulţi oameni, virtual sau în realitate, care să îmi aprecieze munca. Pe plan personal, nu-mi doresc decât să-mi fie copiii sănătoşi şi să aibă ei parte de tot ce n-am avut eu. Ceea ce vă doresc si vouă. 

Eu : Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 Daniel