Să încercăm să n-o uităm

     Despre Nina Cassian este vorba. Un personaj pe care odata ce l-am înţeles mai bine, am putea să fim de acord sau nu cu ceea ce a făcut ca om, ca femeie, cu felul în care a interacţionat cu alţi semeni ai săi, dar nu putem să nu fim de acord că a lăsat în urmă o operă remarcabilă. După cum spune cu modestie chiar ea, a făcut “din toate câte puţin”. A scris poezie şi proză, a cântat la pian şi a compus muzică, a pictat. Foarte cunoscută nouă tuturor ca şi poeta Nina Cassian, nu numai că a scris versuri de o calitate exceptională, dar a şi inventat cuvinte, chiar o noua limbă, limba spargă. Aşa într-o doară, poate din dorinţa de a surprinde, ştiut fiind faptul că a fost toată viaţa un spirit inovator, agitat, tânăr şi neliniştit.

     Am citit recent “Memoria ca zestre”, practic jurnalul de o viaţă al Ninei Cassian. Gânduri recuperate de autoare şi aşezate cu grijă în 3 volume. Gânduri de o sinceritate maximă, de îţi vine a spune: femeia asta ori e nebună, ori nu mai are nimic de pierdut! În fine, probabil câte puţin din ambele variante. Dar este vorba despre o nebunie care Ninei Cassian i-a plăcut toată viaţa şi pe care chiar a cultivat-o.

     Am rămas foarte surprins sa aflu din rândurile scrise de poetă în jurnalul său, lucruri noi despre oameni pe care îi cunoşteam cu totul altfel. Pe vremea comunismului, oamenii aceştia ne erau prezentaţi fără defecte. Nu ştiam cum se comportă între ei (sau mai degrabă cum s-au comportat). Am aflat de la Nina Cassian că oameni ca Nicolae Labis, Fanuş Neagu, Marin Preda, Eugen Barbu, Ana Blandiana, Dan Deşliu şi chiar Nichita Stănescu, nu au fost tocmai aşa cum îi ştiam noi. Toţi au făcut greşeli. Unele mai mari, altele mai mici....greşeli care au influenţat în mai mică sau mai mare măsură viaţa unor semeni ai lor şi implicit viaţa Ninei Cassian.

     Şi-a iubit  mult soţul de aproape o viaţa, pe foarte prezentul în jurnalul său, Ali ( Al.I Stefanescu), dar asta nu a impiedicat-o să-l iubeasca şi pe Ioji....şi pe Marin Preda ( o iubire importantă din viaţa ei, după cum spune chiar ea) şi pe...şi pe ...si pe ...

Şi-a  iubit foarte mult tatăl, dar nu şi mama. S-a considerat singură numai în clipa în care Ali şi tatăl ei au dispărut. 

     Nina Cassian a fost o comunistă convinsă, dar dupa cum spune chiar ea la anii bătrâneţii, şi-a dorit comunismul, însa comunismul nu a dorit-o pe ea. A dorit să schimbe lumea dar s-a lovit de oameni răi. Prea mulţi oameni răi. Când Ceausescu a venit la putere şi a început distrugerea culturală din România, pe Nina Cassian a început să o doară rău, şi apoi din ce in ce mai rău. A plecat din ţara cu o bursă pentru scurt timp dar nu a mai putut să se întoarcă. A trăit în exil, de multe ori din generozitatea altora, dar cu convingerea că locul ei oricum nu mai era în România. Şi-a exprimat ironic în mod liber, dar şi în versuri, părerea despre Nicolae Ceauşescu. Ar fi putut să o coste mult dacă nu ar fi plecat la timp. „Spun tot ce se întâmplă în socialism şi, în mod gradat, fac o dezvăluire a lucrurilor, scriu tot ce ştiu, deoarece nu este permis să se numească comunist acela care face deşănţat cultul personalitaţii”- spunea Nina Cassian.

      Vă recomand să citiţi “Memoria ca Zestre”. Nina Cassian -  la urma urmei o mare doamnă a poeziei româneşti. Să ne aducem aminte de ea acum, când încă mai este în viaţa. Sper că mai este.  Nu aşa cum facem noi romanii în general cu marii noştri semeni, artişti, actori, poeţi... Ne aducem subit aminte despre ei numai dupa ce dispar. Ce mult aş vrea să văd reporterii TV căutând astfel de personalităţi şi readucându-le în atenţia noastră, cât încă sunt în viaţă. Însă până când se va întâmpla aşa ...avem ştirile de la ora 5, în care Vasile i-a băgat soacrei un cuţit în gât, Veronica a avortat şi a aruncat pruncul la ghena de gunoi, Pardalian a speriat jumătate din Paris, senatorii fură fără să fie vinovaţi, maneliştii merg în excursie la tribunal să-şi facă poze cu magistraţii....

.................................................................................................................................................................

RONDEL

Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.
De-atâta şampă arbazină.
Plăvea în grabă şi ţârchic.

S-ar fi crâmbat, dar nu cu blină.
Neînstrufat şi cam sugic,
Tot mitigând, cărbosul fic
Se rumestise cu brezină.

În fine, zborul de vremină
Printre volinci şi poroşic,
Se-morbobozase în ceplină
Şi hurbălea ca un sfiric

Tot mitigând, cărbosul fic

IMPRECAŢIE

Te-mboridez, guruvă şi stelpică norangă,
te-mboridez să-ţi calpeni introstul şi să-ţi gui
multembilara voşcă pe-o creptiruă pangă
şi să-ţi jumizi firiga lângă-un hisar mârzui.

Te-mboridez, cu zarga veglină şi alteră,
să-ntrauri eligenţa unui letusc aţod
pe care tentezina humblidelor ţiferă
şi plenturează istra în care hurge Dod.

SONET

Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…

Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.

Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…

Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…

"Chiar de voi fi îngropată/ într-o străină ţărână/ tot învia-voi odată/ în limba română."?

Despre Nina Cassian este vorba. Să încercăm să n-o uităm.

Daniel