miercuri, 6 aprilie 2011
De vorba cu epigramistul Laurentiu Ghita
Melodiile sunt calde
Şi fac discordante note:
Alţii numără bancnote,
Iancu Daniel, smaralde!
Laurentiu Ghita ( LGH )….in primul rand iti multumesc pentru epigrama de mai sus pe care ai postat-o intr-un comentariu de al tau la unul dintre articolele mele de pe blog.
Ma gandesc ca , asa cum te stiu eu, un tip foarte talentat, cititorii nostri ar trebui sa te cunoasca mai bine. Esti inginer ca si mine ….iti place sa faci si altceva in afara de meseria de baza…ceva legat de arta, ca si mie dealtfel. Deci te rog sa raspunzi la cateva intrebari, ca sa nu lungim vorba.
Daniel Iancu : Unde te-ai născut, când, de ce?
Laurentiu Ghita:
Găzar ca tine sunt, miroase,
Şi pus pe mândre fapte,
Născut în an şaizecişişase,
Februarie, pe şapte.
D.I. : Profesia?
LGH:
Profesia îmi e decentă
Sunt inginer, şi ştim,
Privire am inteligentă ,
Dar nu pot să mă-exprim.
D.I.: Ce ai publicat până acum?
LGH:
Dintre mai multele-mi demersuri
Mi-am împlinit plăcerea:
Cu „SINGUR ÎNTRE PATRU VERSURI”
Apoi, „ZÂMBETONIERA”!
D.I.: Aha...sa inteleg ca astea sunt cele doua carti de epigrame pe care le-ai publicat pana acum. Au o tematica anume...poti sa ne spui ce va urma ?
LGH:
Profesia îmi e decentă
Sunt inginer, şi ştim,
Privire am inteligentă ,
Dar nu pot să mă-exprim.
D.I.: OK, vedem si poza de mai sus...acum e clar pentru toata lumea! De când pasiunea asta pentru epigramă?
LGH:
De când eram un studenţel
Lovit de-a vieţii valuri
Şi, cu colegul Daniel,
Cântam la festivaluri.
D.I.: De unde îţi alegi subiectele?
LGH:
Răspunsul, clar e orişicui,
Şi nu-l ascund sub farduri:
Mare-i grădina Domnului
Şi fără multe garduri!
D.I.: Inteleg ce vrei sa spui pentru ca si eu imi aleg subiectele cam in acelasi fel. Cum preferi sa fii considerat mai mult ...inginer sau epigramist ?
LGH:
Da !
Ati urmarit o discutie inteligenta intre doua persoane ....extrem de inteligente !
http://laurentiughita.blogspot.com/
Etichete:
daniel iancu,
epigrama,
epigramist,
laurentiu ghita,
Patria,
poezie
| Reacţii: |
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Ba el stie sa EXPRIME,
RăspundeţiŞtergereStie si c-o face bine;
Doar ca-i place sa se-alinte,
Inginerind la...cuvinte!
Stie bine sa o faca?
RăspundeţiŞtergereVorba lui este ... maiastra?
Pai asa sa fie daca
Asa ziceti dumneavoastra !
Cum orto-grama s-a cam viciat
RăspundeţiŞtergereÎn romanescul nostru stat,
Iar epi-grama e la ea acasă
căci fabula ajunse mult prea grasă)
C-Vitae-grama este chiar hazlie!
E cel-mai-cel model de auto-biografie!:)
Alexandrescu?...Grigore?
RăspundeţiŞtergereNe spuneti cum ne numim?
...Ca sa stim cui multumim....!
Sebi ma striga mama,
RăspundeţiŞtergeredoru’ imi zice lumea
orbu’- iubita mea;
iar voi, puteti sa-mi spuneti
“nimenea”...
Măi "educaţie", rămâi,
RăspundeţiŞtergereCă ai înnebunit poporul.
Sunt replicile, clasa-ntâi!
(Mai multe n-are autorul)!
am primit azi un mail cu o poezioara, despre PROSTI! de la un roman din diaspora, pe care nu doresc sa il numesc!
RăspundeţiŞtergereDe-ar fi să-i luam pe toţi la rând,
Şi actualii dar şi foştii,
Cei mai destepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna...PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă...PROST!"
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii...PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nicio facultate
Nu dă şi diplomă de...PROST.
Avem impozite cu carul
Dar înotăm în sărăcie,
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe...PROSTIE.
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de ...PROŞTI.
Şi-n lumea asta rasturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII* sunt deştepţi.
*ce m-am distrat cu poezia asta...culmea este ca toti cei care o citesc, se considera in afara acestor "PROSTI" si rad si ei la randul lor, dar...exista, cu adevarat, o granita intre prosti si destepti? NU! nu exista nici o granita! cele doua se intrepatrund, dar uneori actioneaza pe rand, alteori amandoua odata!
cand actioneaza pe rand, prostul devine genial, iar geniul devine proverbial!
cand actioneaza simultan, devenim si noi ceea ce suntem: niste oameni! obisnuiti!
Foarte bune versuri ! Cred ca le-am primit pe mail cu ceva timp in urma !
RăspundeţiŞtergereDaniel