Scrisoarea unui vânător …către-un fraier din popor

 

( click pe  link  please ...)

http://www.youtube.com/watch?v=jDkpVpnDrJY

.............o privire care parcă vrea sa zică......

 

Băi române-ascultă bine,

Sărăntocule fricos,

Poţi să latri mult şi bine

Că mă doare-n MS-DOS !

Cine să-mi ia MIE máu?

Cine crezi c-o să-ndrăznească?

Procurorii? DNA-u?

Never! N-au să reuşească !

Am tras sfori şi nu mi-e frică,

Cunosc  tot, precum se ştie,

Râu...şi ram...şi rămurică...

Mi-s prieteni numai mie!

Căci, române gol la pungă,

Doar EU pot să vând ...şi basta!!!

N-am eu timp cât să-mi ajungă,

Să vând tot din ţara asta !

Dacă vreau la puşcărie,

Mă duc eu atunci când vreau !

Şi fac doar ce-mi place MIE,

Şi doar EU decid cât stau !

 Stau să fac o poză - două,

 Ca să vadă toţi din UE,

Că sunt cel mai tare-n ouă,

 Şi nimeni ca mine nu e !

Eu să stau închis? Ce tare !!!

Mă şi umflă-un râs sinistru...

Şi ţi-aş pune o-ntrebare:

CINE E BĂ... PRIM MINISTRU ?

Ce, nu ştie tot poporul

Cine-s io?  Zi !..de ce taci ?

Cine este vânatorul?

Cine-apasă pe trăgaci ?

Cine este Şef de puşcă?

De ce taci precum rahatu’ ?

Cine fuge? Cine muşcă?

Cine este băăă vânatu’???

Hai ca-mi pierd timpu’ cu tine...

Însă ţine minte-aşa :

MIE...O SĂ-MI FIE BINE !

Tu....mai du-te-n puşca mea !


PS: problema nu se pune dacă scapă de pedeapsă, ci cum, prin ce manevră va scăpa! Probabil va fi un "lob liftat" care îl va lăsa pe adevăratul "mare" Năstase cu gura căscată !

Doriţi un gazon impecabil?

     Aţi văzut probabil albumul foto pe care l-am postat pe FB cu fotografii din timpul facerii Puţului lui Doruţu. Gluma-i glumă, dar să ştiţi că treaba nu e deloc uşoară , chiar dacă pare. Am căutat informaţii pe internet  despre cum se face un puţ de apă şi vreau să spun că nu m-am declarat deloc mulţumit de ce am găsit. Aşa că am pornit la drum mai mult “câine surd la vânatoare”. Acum însă am şi experienţa celui de-al doilea puţ săpat, mai complex şi mai adânc, aşadar pot să spun că sunt un om cu experienţa în domeniu ( în plus…mai fac şi altfel de foraje în timpul liber…pe mare, evident ), deci aş putea să îmbogăţesc puţin internetul cu ceva sfaturi, poze şi chiar ceva filme despre cum se face, ce nu trebuie făcut ca să iasa bine, şamd.  Dar aş merge chiar mai departe şi aş întreba: dacă staţi la casă şi aveţi o palmă de pământ pe care o doriţi mereu verde şi frumoasă, dacă doriţi să vi se afunde tălpile dis-de-dimineaţă în iarbă pufoasă şi moale dar nu aveţi suficient timp să staţi să stropiţi aşa cum şi cât trebuie… nu v-ar interesa o instalaţie automată subterană care să facă treaba pentru voi ?  Tot din proprie experienţa vă spun că este relativ uşor şi nu foarte scump de făcut. În orice caz, daca vă hotărâţi să faceţi una, nu mergeţi la tot felul de “firme specializate”  că s-ar putea să luaţi ţeapă.  Aşa cum era să iau eu ţeapă de la ROMSTAL….care plăteşte “ingineri” proiectanţi de instalaţii de stropit gazonul ca să vă convingă să cumparaţi o grămadă de componente de care de fapt nu aveţi nevoie. Aţi ghicit :), veniţi la echipa lui nenea Iancu şi vă scoateţi la cel puţin juma de preţ ! Şi vorbesc serios! Îl avem pe “know how”, pe cel mai bun instalator din sud-estul Romaniei şi nu în ultimul rând pe Neluţu “Escavator”, făcătorul de şanţuri. Deci ce mai vreţi? Bani să aveţi! Şi…să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu piesele de la ROMSTAL care de fapt sunt foarte bune calitativ şi au preţuri rezonabile. Trebuie doar luat ce este nevoie şi nimic mai mult.

     OK, să o luăm pe rând. De ce avem nevoie mai întâi de toate? De o sursă de apa cu presiune suficientă. Presiunea de la reţeaua stradală, de cele mai multe ori este foarte mica şi debitul insuficient pentru a alimenta minim 3 aspersoare care să funcţioneze simultan. Căci aşa veţi avea nevoie, dupa cum se va vedea în articolul următor. Sursa de apă va fi deci un puţ care să ne asigure în primul rând un debit  sufficient – aş zice pe undeva în jur de 4 metri cubi  pe ora minim. 

     Să facem un mic calcul: să zicem că gazonul vostru de 150-200 de metri pătraţi papă cam 5 metri cubi de apă pe zi, de la reţeaua stradală. Pe timp de vară secetoasă veţi constata că se cam duc. Deci cam 150 de metri cubi pe lună. Înmulţit cu aproximativ 3.5 lei pe metru cub, ar da cam …525 RON…auch, doare ! Deci încă un motiv important să vă doriţi un puţ de apă. Curentul consumat de pompă pentru a extrage această cantitate, practic nu se pune.

     Deci …

     CUM SE SAPĂ-UN PUŢ DE APĂ ?

     În exemplul următor este vorba despre un puţ săpat într-un teren aflat pe marginea unui lac cu apă dulce. Deci pânza freatică a fost găsită relativ repede. Am gasit o primă sursă de apă pe la vreo 5 metri adâncime , iar a doua şi cea pe care în final am captat-o, undeva între 8 si 13 metri adâncime. Adâncimea totală a puţului la final - 14 metri. Terenul forat – argilă (chiar am păstrat vreo 2 sacoşe  de argilă pentru modelaj, pentru că am remarcat textura fină şi coloritul galben plăcut ).

Când decideţi să vă săpaţi puţul mult visat, faceţi mai întâi cercetare pe teren. În afară de cercetarea aceasta, reţineţi şi câteva sfaturi, că n-o fi foc:

1.     Aflaţi dacă vecinii vostri au puţ în curte aproape de locul unde vreţi să săpaţi.

2.     Dacă nu sunt din aceia care doresc să vă moară capra, cereti-le informaţii despre adâncimea totală a puţurilor lor, cam pe la ce adâncime au găsit apă…şi eventual cam ce debit de apă  cred ei ca au obtinut.

3.     Cereţile informaţii despre pompa folosită de fiecare şi ce anume fac cu ea. Dacă ei folosesc pompa doar pentru ca să ude cu un furtun grădina de legume, nu cumparaţi la fel ! Voi veţi avea nevoie de o pompă mult mai puternică.

4.     Dacă nu obţineţi nimic de la ei dar totuşi vă treziţi cu ei la poartă după ce aţi terminat de săpat puţul, doar pentru ca să vă spună că nu aţi săpat suficient şi că nu o să aveţi apă destulă …că nici ei nu au…scoateţi-i afară din decor în şuturi şi adresaţi-le câteva urări de sănătate, cu muuulte beep-uri.

5.     Căutaţi o echipă cu “bune referinţe” care să sape puţul, eventual tot prin intermediul vecinilor, şi asiguraţi-vă că într-adevar au mai săpat pe acolo şi ştiu ce fel de teren este, cam câta apă are izvorul…şi eventual să vă dea şi un preţ bun pentru execuţie. De regulă sunt mai multe echipe în zonă, deci ar trebui să meargă treaba cu concurenţa. Un preţ bun pentru săparea unui puţ de mica adâncime ca cel din filmuleţul de mai jos, cu o instalaţie improvizată, rudimentară dar eficientă, ar fi în jur de 100-110 RON cu materialele lor, adică ţeavă de plastic care se montează la final şi pietrişul de tip “mărgăritar”. 

6.     Atenţie: eu am fost obligat să folosesc pietriş cu granulaţie ceva mai mare din lipsă de “mărgăritar” şi nu prea e bine, dar puţul fiind de mică adâncime mă aştept ca să dureze ceva timp până la prima curăţire.

7.     Valabil pentru orice tip de teren forat: este obigatoriu ca pietrişul să se introducă în puţ exact în zona de interes cu izvor bun, între peretele puţului şi ţeava de plastic care trebuie să prezinte în dreptul aceleiaşi zone, fante prin care apa să pătrundă în puţ, filtrată de pietriş. Iată un desen din care veţi întelege mai bine. Vă rog să daţi click pe el.

8.     După realizarea forajului, ţeava de plastic se va introduce fiind prevăzută cu centrori din tablă subţire şi elastică, pentru ca pietrişul să se distribuie în exteriorul ei în zona de apă în strat uniform şi consistent. Ţeava trebuie astupată la capătul de jos. Meseriaşii vă vor spune că nu este nevoie de centrori dar vă recomand să le răspundeţi : “BA DA!”

9.     După introducerea ţevii de plastic şi a pietrişului în partea de jos a puţului până deasupra zonei unde a început să se simtă izvorul principal, aveţi grijă ca meseriaşii să vă izoleze orice alt eventual izvor de la suprafaţă, care ar putea fi contaminat de la WC-urile de curte ale vecinilor doritori de capre moarte…în caz că au asemenea WC-uri. Adică să arunce vreo 2 saci de ciment amestecat cu nisip şi pietriş…şi apoi pământ până la suprafaţă. Atenţie: NU ARUNCAŢI ÎN PUŢ, ci în spaţiul dintre peretele puţului şi exteriorul ţevii de plastic (vezi desen ).

10.                        Sunteţi gata pentru instalarea pompei şi testarea puţului. Vă recomand o pompă de adâncime capabilă să pompeze cam 3 metri cubi la o presiune de maxim 6 bari cu aspiraţie de la minim 20 metri. Se gasesc la în jur de 600 RON.

     Testarea puţului se face simplu: improvizaţi un plutitor dintr-o sticlă de Coca-Cola….nu ca asta e toxică…de apă minerală la un litru, goală şi cu dopul pus. De sticlă legaţi cu bandă adezivă tuburi din acelea de la instalaţiile electrice, din cele mai mici în diametru, conectate cu grijă unul cu celălalt, până realizaţi lungimea necesară. De exemplu dacă oglinda de apă din puţ este pe la 6 metri, faceţi vreo 9 metri de ţeavă tuberman: 6 m să intre în puţ si 3 m să rămână afară. Cu pompa introdusa deja în puţ ( eu în desen nu am mai reprezentat-o ), introduceţi acest plutitor improvizat pâna la apă. Daţi drumul la pompă cu refularea deschisă la maxim. Veţi vedea că iese multă apă dar cu presiune mică. E normal!. Dacă vreţi să măsuraţi debitul pompei nu aveţi decât să puneţi furtunul de refulare într-un butoi de 100 de litri şi cronometraţi timpul de umplere. Se calculează simplu debitul pe oră.

     Înainte să porniţi pompa daţi un semn cu marker-ul pe tubul subţire de la plutitor. Veţi vedea cum tubul începe să se ducă în jos …şi semnul la fel. Dacă se duce de tot, adică cei 3 metri rămaşi afară…mai adăugaţi un tub ( au cam 2 metri bucata ). Dacă se duce până când rămâne pompa fără apă….nasol ! Puţul nu are debit suficient. Vecin fericit – v-a murit capra ! Dacă se duce 1-2 metri sau mai puţin şi apoi se stabilizează…bingo? Puţul debitează mai mult ca posibilităţile pompei, adică mai mult de 3 metri cubi pe oră. Excelent! Vecin unghie în gât…infarct iminent! Opriţi acum pompa şi veţi observa cum ţeava plutitorului începe să urce şi se va opri din nou cam unde aţi dat semn cu marker-ul prima dată. Dacă nu urcă…aveţi un chinez mic şi însetat  în puţ. Cam asta e!

…va urma

Mulţumesc !

     Au trecut câteva săptămâni nebune pentru mine, timp în care evenimente importante s-au succedat rapid şi la o mare intensitate. Printre altele… din păcate :-) ….schimbarea prefixului. Am primit de la mulţi dintre voi mesaje foarte frumoase pe Facebook drept pentru care vă mulţumesc mult. Am încercat să le răspund tuturor dar m-am lăsat pagubaş….foarte multe ! 

     Am făcut şi inventarul cadourilor primite bucurandu-mă ca un copil. Cele mai trăznite au fost: o amendă radar, o foarfecă telescopică de tăiat crenguţe şi o carte de bucate meseriaşă cu un frumos suport de lemn. Apoi au fost cadouri de suflet, îmbrăţişări , cărţi,  pupici, cuvinte frumoase….şi o traducere pe Facebook în franceză a unui cântec drag mie, acel cântec cu o istorie pe care am povestit-o aici pe blog: “Spitalul de nebuni” . Nu am apucat să mulţumesc autoarei traducerii, Cami Amariei din Iaşi, care de mulţi traieşte în Franţa. Îi mulţumesc acum.

     Şi sună atât de frumos în franceză….

L’hôpital des fous

Le temps m’oppresse- tu es parti

Et tu me laisse dans l’embarras– je glisse.
Tue-les, les étoiles du ciel,

Toi peur, cœur en acier !
…toi peur et cœur en acier !

Tue-la, ma pensée errante.
Où est ton enfant chéri ?
Tue-moi les jours de jeudi.
Nous étions une fois que nous, nous deux,
…Nous étions une fois que tous les deux.

Je veux être la montre de ta main
Me câliner l’âme déserte…
Que tu respire mon foi.
Oh combien des rêves…je dors, je dors et je me tais
…Oh combien des rêves…je dors, je dors et je me tais

Maintenant je pense ne plus rien vouloir
Je m’en fou et je ne souffre pas du tout
Tue-moi les jours de lundi

Et sort-moi de l’hôpital des fous
…et sort-moi de l’hôpital des fous !

Interviu...într-o zi frumoasă

     Cu puţin timp în urmă a apărut  în Jurnalul Naţional, mai exact pe 16 mai, un iterviu pe care l-am acordat dragei prietene Loreta Popa. Recunosc că am acceptat mai greu să acord acest interviu, dat fiind faptul ca publicaţia respectivă, printr- o angajată pe nume Andronie, a publicat acum câţiva ani articole cel puţin răutăcioase la adresa mea, dacă nu chiar prost documentate, sau probabil fără să înţeleagă versurile şi muzica.

     

     Cine este de fapt Loreta Popa pentru mine? Este omul care m-a contaminat  cu “albastru”. Voi reveni ….ca să întelegeţi de ce.

      Iată deci, pentr cei ce nu au citit articolul, răspunsurile mele “la prima mână”. Loreta a îmbrăcat interviul într-o formă “profi”, aşa cum puteţi vedea dacă accesaţi link-ul de mai jos. Mulţam Loreta, mai ales pentru gândurile bune si urări ! 

http://www.jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-daniel-iancu-612904.htm

LP :Ce a reprezentat anul care a trecut pentru tine, cu bune şi cu rele?

DI : Încă un an bun pentru oamenii din jurul meu, oameni care îmi fac mult bine şi pe care îi preţuiesc foarte mult. Încă un an bun pentru copiii mei, încă un buchet de cântece noi oferite celor ce îmi apreciază muzica.

LP : Ce te supără?

DI : Mai în glumă… mai în serios, mă supără lipsa de timp, plus o durere sâcâietoare la genunchiul drept. Genunchiul îl tratez cum-necum…însa lipsa timpului se dovedeşte o boală cu adevărat  grea.

LP : Ce îţi place, ce te mai face să zâmbeşti în această lume nebună în care trăim?

DI : Îmi place tot ce gâdilă timpanul şi retina într-un mod plăcut. În lumea asta nebună  mă mai fac să zâmbesc  doar oamenii normali. 

LP : Privind în urmă,  pentru ce te cerţi, pentru ce te feliciţi?

DI: Nu mă cert, pentru că am atâtea defecte încât după câteva minute ar trebui să încep să mă şi bat….aşa că încerc să rămân calm. Mă felicit pentru că am pentru cine să nu mă cert.

LP : Ce te-a învăţat viaţa până acum?

DI : M-a învăţat că uşile pe care intru şi ies trebuie să rămână deschise.

LP: Ce ar trebui să facă un tânăr care pune mâna pe o chitară astăzi?

DI : Să îmi dea un telefon ca sa stabilim programul de meditaţii şi preţul corect !

LP : Ce ţi-ai dori să ştie despre tine generaţiile care vin?

DI : Că ceea ce  am scris şi cântat a fost din suflet, că în afacerea cu Elodia nu am avut nici un amestec şi nu în ultimul rând … ca  soacră-mea nu a fost chiar atât de rea.

LP : Şi ultima, dar nu cea de pe urmă, ce înseamnă Patria pentru tine?

Am în spatele casei o bucăţică de pământ pe care am plantat legume. Am săpat pămantul  cu drag şi am facut vaduri care să ţină apa .  Vedetele micii mele grădini vor fi probabil şi anul acesta roşiile, din răsaduri crescute la caldură şi lumină în casă . Fasolea păstăi… dar şi celelalte legume plantate, îmi sunt la fel de dragi. Le-am plantat pe toate cu radioul deschis pe un post care transmite muzică 100% românească. Am construit un schelet metalic sudat deasupra gradinii  de care roşiile, fasolea, castraveţii şi dovleceii  să profite ca să se înalţe. Pe scheletul acesta metalic am prins un mic suport  în care am înfipt un steguleţ tricolor.  Caldură, muncă, lumină, dragoste, stare de bine….......deci am în spatele casei o mică Patrie.

Daniel

SCRISOAREA UNUI TERORIST ARAB CĂTRE ŞEFU' LUI

      Nu mai este nevoie să spun eu că romanii au un umor deosebit pentru că se ştie foarte bine. O dovedeşte şi această scrisoare, foarte cunoscută de altfel la cât a circulat pe net până acum, scrisoare pe care o postez pentru că mă ajută să vă aduc aminte de perioada "PICĂ MIGU-N BĂTĂTURĂ". Oare cine o fi autorul ei ?

     Scrisoarea unui terorist arab către şeful său :

"Zalutam rezbekt vechi, Jefu.
     Aderizat România cu bomba la valiza ascuns, tregut fara broblem control la aerobort.
     Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba, dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar. Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel,noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok..
     Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la România , cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum...!
     Mutat apartament frate Ahmed, adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geam sparte ca Beirut , tigle kazut la cap cind vind bate.
     Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine! Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam.
     Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman.Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei...
     Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.


Aicia la România , mult cretin!


Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica!


Jefu, ma indorg acasa!


Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba!"

     Să aveţi un final de final de săptămână mirobolant !

Daniel

ZBORUL

Într-o noapte îngheţată

Într-un loc de pe pământ,

Pe-un aeroport ciudat…ce trist decor….

Un popor bătut de soartă,

Un popor sărac, dar sfânt,

Astepta-ntr-un avion fără motor.

Însă totuşi… dă să plece.

Toţi, uimiţi, priveam pe geam,

Ne zâmbeam cu multe lacrimi în priviri.

Era iarnă, era rece,

Ne-nchinam…. şi… decolam,

Şi lăsam în urmă triste amintiri.

Toţi visam cu ochi cât marea

Şi cu braţele deschise,

Cu speranţă, că zburăm către o Stea.

Ne era deschisă zarea

Cât să-ncapă mii de vise

Ce mocniseră-n tăcerea cea mai grea.

Dar ce spaimă-am tras deodată

Când o voce a urlat:

“-Ajustaţi centura, oameni buni!”

Şi-ntr-o zonă tulburată

Avionul a intrat,

Într-un praf oribil, de cărbuni.

Ne-a durut atât de tare,

Că mulţi ani ne-am oblojit,

Şi am stat tăcuţi, strângând din dinţi.

Şi-avionul ăla mare,

Parcă …s-a mai linistit.

Şi am adormit în el, cuminţi.

Şi-apoi, vară după vară,

Precum apa din bidon

Când e omul foarte însetat,

Începură să dispară

Bucăţi mari din avion

Treabă… foarte greu de explicat.

Fugea unu-n disperare,

( soţul unei stewardese )

Cu-n vagon de kerosen furat,

De vagonul din spinare,

Nu părea deloc să-i pese…..

Nişte iugoslavi l-au cumpărat.

Alţii, cu rulmenţi se pare,

Luaţi probabil de la roate,

Având moace , clar, de bişniţari,

Discutau cu-o-nsoţitoare,

Întrebând dacă se poate

Să facă escală la bulgari.

Strigă unul : “-De vânzare

Manşa domnului pilot !”

Însă i-o retez pe loc: “- Mon cher…

Aia mai degrabă-mi pare

( şi nu cred că-s idiot… )

Că-i timona unui petrolier !”

Un străin îl iscodeşte,

Cu un zâmbet cam sinistru,

Despre Compania de Petrol,

Pe-un grăsuţ ce…. îi zâmbeşte:

“-Haideţi dom’le Prim Ministru…

Uite, luaţi d-aici pe ea un pol.”

Alt străin către o tipă

Ce-i aduce băutură,

Tremurând parcă atins de boală.

“-Vreau să ştiu !” – străinul ţipă

Ca turbat, scuipând cianură,

“-S-a-ncărcat tot aurul la cală?”

Ochii mei încep să doară,

Sunt scârbit de ce-am văzut.

Văd că nici centură nu mai am.

Dau ca să privesc afară,

Dar aproape… am cazut…

C-a ramas doar rama, fără geam.

Din câţi pasageri odată,

Zeci de milioane poate…

Astăzi doar puţini au mai rămas.

Unii, munca-au luat-o toată

Să-şi plătească-un loc în spate,

Alţii-au mers direct la business class.

Şi-acum zbor de-o vreme bună

Către Steaua Lucitoare,

Ce-o port încă-n suflet şi în gând,

Cu o mână…. dau din mână,

Şi cu una din picioare,

Şi plutesc…

…………………dar nu ştiu până când.

Daniel Iancu (februarie 2012)

Scurgerea de petrol din apele braziliene ....la ora judecăţii

.....un subiect care nu are ţâţe goale şi nici picioare până-n gât, deci nu este agreat de presa românească.

     După modelul zicalei “n-am mâncat usturoi , deci nu-mi miroase gura”, România şi-a vândut Compania Naţională de Petrol plus zăcămintele din subsol, deci pe noi… capul nu ne doare. Aşa cum i-a durut pe americani cu ceva timp în urmă din cauza scurgerii de petrol din Golful Mexic, si îi doare acum pe brazilieni datorită unor scurgeri apărute în noiembrie anul trecut şi mai recent în martie anul acesta. Cui trebuie să mulţumim noi că nu are de ce să ne mai doară capul? Aţi ghicit, unuia dintre marii criminali ai Patriei, aşa zisul Adrian Năstase Multe Case. Dar asta este altă poveste, una tristă de tot. Voi reveni asupra acestui personaj într-un articol viitor.

    Nici povestea din Brazilia nu este veselă, dar ca unul care cunosc măcar puţin din sfera asta de activitate , pot spune că asemenea accidente s-au mai întâmplat şi probabil că se vor mai întâmpla pe plan mondial. Problema este să încercăm să reducem numarul lor cât mai mult….spre zero absolut. 

    Cei acuzaţi de producerea primei scurgeri de petrol din Brazilia în mare (noiembrie 2011) sunt companiile Chevron (cea care deţine contractul pentru foraj şi exploatare în acest caz) şi Transocean (cea care deţine platforma de foraj – aceeaşi companie implicată în dezastrul din Golful Mexic - 2010).

     Traduc din ziarul GLOBO, articol semnat de Daniel Haidar, publicat 22 martie 2012: Angajaţii de la Chevron şi Transocean oferă versiuni diferite pentru încercările de a controla deversarea de petrol în câmpul offshore Frade din bazinul Campos - Rio de Janeiro. Dezacordul principal este în legatură cu momentul  când platforma a injectat fluid de foraj cu greutate specifică mai mare decât putea să suporte peretele găurii de sondă. Accidentul a avut loc în noiembrie, când scurgerea a fost estimata la  2.400 de barili de petrol.

     Ministerul Public Federal din Campos a acuzat miercurea trecuta pe angajaţii celor două companii implicate de daune aduse proprietăţii publice  şi fals „ideologic” – angajaţii apărându-se spunând că au fost surprinşi de presiunea din zăcământ. Procurorul Eduardo Oliveira susţine că toţi cei implicaţi ar fi putut impiedica scurgerea de petrol, dar unele măsuri au fost omise, deşi conştienţi de riscul operaţiunii.
      Investigaţiile arată că au existat erori în pomparea sub presiune a  fluidului de foraj, de obicei numit noroi, presiune prea mare care a provocat o fractura în roca forată , pe unde petrolul şi-a făcut loc şi a ajuns în mare. Deversarea a început deci pe 7 noiembrie, când a fost înregistrată tentativa de erupţie a sondei.

     În fotografie, pusa la dispoziţie de Chevron, capul de sondă după oprirea scurgerii.

     Datorită tentativei de erupţie, sonda a fost închisă cu ajutorul prevenitoarelor de erupţie (nişte robineţi gigantici care se montează pe fundul oceanului). Câteva ore mai târziu, sondorul şef a primit instrucţiuni să pompeze în sondă noroi cu greutate specifică de 1,67 kg/dm3 faţă de 1,14 kg/dm3 cât era în timpul forajului înainte de erupţie. El a spus că ştia că peretele sondei nu putea să suporte o presiunea echivalentă mai mare de 1,27 kg/dm3 (valoare stabilită în urma unui test de fracturare numit Leak Off Test), dar a urmat  "ordinele"... (acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Golful Mexic unde au fost urmate nişte ordine idioate, care  au condus în final la dezastru).
Preşedintele Chevron, în Brazilia, George Buck, a dat o versiune diferită faţa de cea a sondorului şef. Când a fost chestionat de către Procurorul Federal pe 2 decembrie, a declarat că presiunea a fost ridicată la 1,67 kg/dm3 după şase zile de la debutul de scurgere. Şi alţi funcţionari ai Chevron confirmă versiunea (ca la noi: cum naiba unu’ alb si unu’ negru?...sau bossu’ are totdeauna dreptate !).
      Buck a spus că a fost surprins de presiunea din zăcământ (!!!) . Şi a mai spus că "Mama Natura este de multe ori imprevizibila". ...(din punctul meu de vedere, o afirmaţie ieftină si neprofesionistă în cazul unui preşedinte de companie petrolieră cu un asemenea renume).

     RIO DE JANEIRO / NEW YORK (Reuters) - Procurorul Eduardo de Oliveira Santos a depus, de asemenea acuzaţii penale faţă de 17 directori şi angajaţi de la nivel local de la Chevron şi Transocean. Printre inculpaţi este şi acest George Buck, 46 de ani, un cetăţean american care se ocupă de operaţiunile  Chevron, în Brazilia. Procurorul Federal a declarat : "Scurgerea de petrol a afectat întreg ecosistemul marin , afectând unele specii pe cale de dispariţie, şi a avut un puternic impact asupra activităţii economice în regiune. Angajaţii de la Chevron şi Transocean au creeat o bombă contaminatoare cu efect prelungit."
      În replică, Chevron şi Transocean contestă puternic acuzaţiile:"Aceste acuzaţii sunt scandalose şi fără suport". Chevron a declarat : "După ce toate faptele vor fi pe deplin examinate, vom demonstra că Chevron şi angajaţii săi au răspuns adecvat la incident şi responsabil."
      Chevron a spus că a oprit scurgerea în patru zile. Că nici o pată de petrol  scurs nu a atins ţărmul Atlanticului şi nu interferează cu viaţa marină.
      Ca să aveţi o idee dragi prieteni, scurgerea Chevron din Brazilia cică a fost mai puţin de 0,1 la sută din totalul de 4 milioane de barili de petrol BP, dezastrul Golfului Mexic din 2010.
      Cert este că problemele companiei Chevron din Brazilia ar putea-o forţa să-şi regândească strategiile sale din America Latină. Un deficit de muncitori calificaţi, ingineri şi echipamente au condus deja la costuri imense.

     Dilma Rousseff avertizează companiile petroliere

  

     Preşedintele(a) Braziliei, doamna Dilma Rousseff, fost ministru al energiei si de asemenea fost preşedinte al consiliului Petrobras, a avertizat companiile petroliere, miercuri, că acestea trebuie să urmeze cu stricteţe procedurile de securitate din Brazilia. "Nu pot exista excepţii de la a fi în limitele de siguranţă şi a cunoaşte foarte bine aceste limite astfel încât să nu se treacă niciodată dincolo de ele", a spus  Dilma Rousseff.

(extras dintr-un editorial  de Todd Benson, Trott Bill şi David Gregorio)

În fotografie: O vedere aeriană a petei de petrol, care a apărut în largul coastei de la Rio de Janeiro, 8 noiembrie 2011. REUTERS / Rogerio Santana

     Tot pentru a avea o bună idee asupra importanţei acestui câmp petrolier unde s-a produs accidentul, producţia este de aproape 62 de mii de barili de petrol pe zi.

     Am publicat rândurile de mai sus cu convingerea că este bine de ştiut şi aşa ceva.

Daniel